Au “Sarmalele reci” un hit, textul căruia m-a tot urmărit săptămîna trecută. Sună cam așa: “Ah ce frumos viitorul luminos/ Se arată celor idioți/ Deci fii supus/ Față de cel mai sus pus/ Nu uita că țara te vrea prost/” Vi se par prea dure și insultătoare cuvintele? Eh, mie însă nu! Îmi expun scăfîrlia pietrelor și sfătuiesc redacția să plaseze articolul la rubrica Puncte de vedere. Așadar, asumîndu-mi responsabilitatea, aș mai completa chiar. Totul e bine și frumos, poporu' e adăpat și dat în ocol. Dar tot mă întreb dacă Dumnezeul din ceruri vede ce ni se întîmplă și ce se face cu noi. În fine, rezultatele primului tur al alegerilor locale din 25 mai nu au putut să îmi inspire alte melodii ori imnuri optimiste, decît de felul cîntecului “Sarmalelor”. Și totuși…

Trăim și noi, ca tot omul, cu iluzii. Ne hrănim cu ele. Iluziile sînt aerul și apa noastră cea de toate zilele. Avem fiecare, vorba lui Gabriel Liiceanu, sistemul nostru de iluzii. De la o campanie electorală la alta stăm cocoțati pe valul speranțelor. Visăm și ne încredem chiar că poporul nostru (mioritic) se deșteaptă văzînd cu ochii, auzind cu urechile, simțind cu inima.

Eu una am obosit să caut explicații fenomenelor politice ce au loc în Republica Moldova. Generațiilor de oameni crescuți și educați în pepenierele sovietice li s-au copt semințele ca unor castraveți îngălbeniți ce se vor rupți, altfel îmbătrînește tufa din cauza lor. Nu sînt cinică, nici intolerantă n-am fost și nu voi fi vreodată, dar am obosit. De toate. Mai scriam cu vreun an în urmă, tot pe paginile Democrației, despre faptul că pe acest pămînt a fost creat un surogat, un fel de om nou: moldoveanul basarabean căruia îi sunt străine propriile rădăcini, care nu are simțul demnității, care este incapabil să analizeze lucrurile, cu atît mai mult să-și dea seama că dacă nu va face un mic efort intelectual copiilor lui le va cînta cucul la coada vacii! Așa este. Nația asta artificilală de oameni e un fel de nație zombi. Politica imperială, totalitară, șovină dusă aici de secole s-a încununat de succes. E trist adevărul? Aveți un alt adevăr?

“Să–i votăm (era să zic “să-i vomăm”) pe cei care ne-au mărit penÞia!”- ar fi un slogan al următorului tur al alegerilor locale. “Să-i votăm pe cei care ne vor menține privilegiile!”- ar fi un altul. În fine, oricît am evita să le spunem lucrurilor pe nume starea lor nu se schimbă. E timpul să devină și intelectualii mai șmecheri, mai iscusiți, să se obișnuiască a trișa, a îndruga verzi și uscate, a promite marea și sarea, a dezinforma, a halucina, dar și a analiza și a face programe pe termen lung. Chiar dacă în politică, din cîte înțeleg eu, regulile jocului se schimbă pe “nika pe ceas”. Nu mai contează aici cît de cinstit, nobil și cu bun-simț ești. Nu contează cîte lucruri bune ai făcut pentru oameni. Și cît n-ar părea de straniu, nu mai contează nici că ai făcut mult rău. Știți să promiteți binele și raiul? Puteți vorbi ca baba Ioana? Eh, nu puteți… Atunci învațăți-vă să grăiți ca Stepaniuc, să deliberați ca spicherița ori să aveți rezultate similare cu cele ale lui Diacov, măi băieți! Abia atunci vă va surîde sanșa! Cui trebuie intelectul vostru? Da cunoașterea de către voi a limbilor străine? Ce nu-s traducători? Pe Dna Ostapciuc cum o traduce lumea din limba ei? Mare treabă! Poți fi chiar mut și tot una translatorul va născoci el ceva, că doar nu-i plătește statul bani degeaba! Cui trebuiesc indicii realizărilor de carieră ai vreunui candidat? Nu trebuiesc nimănui.

Oameni buni, fiți pe pace! Toate se uită pe lumea asta. Poți să umpli GULAG-ul cu sfinți părinți, să scoți oamenii din case și să-i gonești ca pe vite împînzind cu ei Siberia, să-i aduci pe țărani în halul de a se mînca unii pe alții, să dai crucile jos de pe biserici, să zbori în aer clopotnițe, să faci din altare grajduri, să pîngărești tot ce ține de dumnezeu, apoi, în ajunul unor alegeri, să aprinzi o lumînare, să-ți faci cruce, să-i chemi pe toți la un gest de binefacere și, Doamne, nu mai pasă nimănui ce se ascunde în spatele zîmbetului viclean. Chiar nu pasă! Blasfemia comuniștilor nu a avut, nu are limite. Cui îi pasă de ororile persecuțiilor și caselor de nebuni azi?! Din aceste considerente îndrăznesc să afirm că intelectualii nu au nici o șansă de izbîndă atîta timp cît castraveții, îngălbeniți pînă la sîngeriu, îmbătrînesc tufa asta de republică.

În ultima campanie electorală, Ion Gonța, inima propagandei roșii de la televiziunea “publică” M1 ori, mai exact, Munu, afirma, în cadrul maratonului televizat preelectoral “Mănăstirea Căpriana”, cum că cei care au citit vagoane de cărți nu sînt nici pe departe înțelepți, că un om simplu ar fi net superior lor și că, spre deosebire de ei, ar avea inima curată. O fi el așa, nu neg, dar totuși mă întreb: unde vom ajunge oare, Dumnezeule, dacă antihriștii îți folosesc focul?
În fine, fraze de astea, menite să sape canale de scurgere a minților, să facă prăpastie între intelectuali și oamenii de rînd erau la modă și pe timpul lui tătuca Stalin! Aveau priză la mediocritățile “din popor”. Am ajuns ca poporul ăsta să-și desconsidere intelectualii și să-și adore mediocritățile. Am ajuns ca el să pupe mîna celor care scuipau în altare și își băteau joc de credință.
Chiar dacă scopurile politice declarate de comuniști nu se vor realiza vreodată, ce contează asta? În campanii trebuie să știi a promite omului că îl eliberezi de responsabilitate. Așa îi cîștigi dragostea și încrederea. Simbolul comuniștilor și declaratul rai pe pămînt rămîne atractiv pentru omuleanul deprins să-i rezolve cineva problemele, să-i crească copiii, să-i repare țeava crăpată de la bucătărie ori, dacă e mai slăbuț… de fire, să-i drăgostească nevasta… Cui trebuie libertatea cugetului și a exprimării? Cui trebuie libertatea deciziei și povara ei? Doar intelectualului, desconsiderat și scuipat pînă și de pe ecranele televizoarelor.

Astăzi, cînd ideea comunistă s-a ridicat iar la rang de politică de stat îmi permit să întreb, citîndu-l pe Henry Kisinger, stimată Americă, iubită Europă, dragă Þară, “eu nu înțeleg de ce trebuie să permitem unei țări să construiască la ea comunismul doar din cauza iresponsabilității poporului ei”?!…