Am sa fiu cel ce nu simte, cel ce nu minte, cel
ce nu poate iubi, blestemat sa poarte aripi care-l trag
in jos, care-l opresc din zborul printre ingerii ce dorm
uitati de vreme pe la portile impaienjenite ale celor ce
nu stiu sa ceara ajutor. Nu voi fi eu, voi fi doar o
intruchipare obscura a obsesiei mele. Gustul dulce al unei
temeri, doar el va ma va tine pururi treaz atunci cand
morfina se va scurge usor in vena mea plina de ura si
venin. Voi fi aruncat in pamantul umed, privind in sus cu
ochii inchisi. Dar atunci voi vedea totul, caci nu voi mai
privi de sus, nu voi fi doar \cu picioarele pe pamant\, ci
cu tot trupul; si n-oi mai fi cel calcat in picioare de voi,
pentru ca acum, desi sunt sub voi, sunt si deasupra voastra.
Si in stanga, si in dreapta veti fi inconjurati
si nu va trebui decat sa zburati ca sa va ascundeti de mine.
Dar cu aripile voastre negre nu veti reusi sa va inaltati,
sa va apropiati de El, pentru ca n-ati stiut sa ma vreti
asa cum sunt...cum am fost.
Cand veti incerca sa va ridicati, aerul care se va
sparge de voi va fi doar incordarea zambetului meu ironic,
care atunci vă va descuraja si pe voi, si vă va taia si voua
elanul datorita caruia ati reusit cu sudoare sa va
desprindeti de restul. Iar atunci cand va veti prabusi si
veti cadea cu fata pe mine, va voi scuipa cu noroi, dar nu
acelasi cu care ati aruncat voi in mine, ci cu noroiul
lasat de lacrimile sarate ale sufletelor albe, scurse la
picioarele mele atunci cand ma zbateam sa nu raman ca voi.
Va fi doar o polita platita cu aceeasi modeda din partea
mea.
Dar voi sa nu va intristati, fiindca nu veti sti
ca eu am ramas singur printre morminte datorita voua; v-am
parasit devreme si n-am ajuns sa fiu batran, sa invat sa
zbor in sus, catre cei buni. Acum imi place AICI, caci
AICI sunt puternic. Am si aripile cu care ma mai ascund de
ploile reci si de arsita verii. Daca ma voi plictisi, voi
mai trage usor catre mine cate un suflet dintre voi, dar
ce pacat ca voi aveti o flacara plapanda, care nu rezista
in lumea mea. Nu vreau decat sa ma priviti in ochi cand
va chem, dar voi ii inchideti repede. Voi sunteti propria
voastra moarte, fiindca nu aveti curajul sa priviti prin
mine.