Desi miezul noptii a trecut, cerul tot senin a ramas. Se uita o stea la mine prin geam. Fara ea ... Cum as continua ? Nu e nimeni langa mine in noaptea grea. Ma trezesc mereu din gandire. Simt ca mi-am trimis sufletul alaturi de steaua asta draga. Temelia mea. Ma priveste bland si-mi trimite priviri calde, dar sunt reci in realitate. Si totusi, ma incalzesc si ma tin la plutire. Cat pot trai ca sa stiu cum va fi sufletul meu incontinuare si alaturi de ce alt suflet va fi ? Sau nu ?
Incerc sa ma trezesc... Numai ea imi cheama privirile, imi mistuie dorul si setea de tandrete. Dar e doar o iluzie, asa cum e si Zburatorul si Hyperion. Fura suflete si le tine cu ea acolo sus, dar nu este o realitate, este doar imaginatie din lipsa implinirii sufletului...