Multe clipe din viață le petrec meditând.Câteodată consider că totul este în zadar,nu are sens să mă expun principiilor vieții tumultuoase,interioare.Cu picioarele pe pământ mă simt mai aproape de oameni.Apoi,îmi dau seama că gândesc fals.Legătura cu spiritele apropiate se realizează într-o altă stare,alta decât cea cotidiană,tulbure și apăsătoare. Închid ochii și pleoapele îmi spun că sunt prea obosit de picăturile ceruite încărcate de durerea și bucuria în care este cuprinsă întreaga mea existență.Nu sunt un martir,însă mă doare să simt durere.Fiecare dintre semeni transmite celui de lângă el crâmpeie de suflet,modelate în culorile curcubeului.
Privesc cu bucurie,din ce în ce mai rar,fericirea clipită a celor care mai tot timpul se zbat pentru supraviețuire.Cred că nu greșesc când afirm acest lucru.Viața m-a învățat că, în primul rând,ca oameni,trebuie să supraviețuim,numai apoi,printre tenebre,căutăm să evoluăm,nu atât din punct de vedere fizic,cât mai ales,pe timp scurt,spiritual.
Ne agățăm zi de zi de cunoaștere.Vrem să devenim noi prin noi,folosind binele pentru bine prin bine.
Auzim clipocit de univers și considerăm că am auzit tunet. Nu ne dăm seama că subiectivismul totuși este uman.Suntem elemente printre elemente.Nu putem să vedem sistemul decât intuind.Omenirea a dorit de-a lungul istoriei să-și dezvolte
termenii de cunoaștere,însă aceștia sunt ai noștri,din noi. Încercăm să întindem mâna spre Creator.Avem viziuni că l-am simțit,l-am atins și în unele cazuri l-am prins.Cred că, dacă poate,în sens uman,râde din toate măruntaiele universului.
Filozofia este în primul rând o problemă interioară și personală.Fiecare își pune problema,odată în viață,ce este viața și încearcă prin propria putere să răspundă la întrebările esențiale ale existenței.Dintre toți raționalii,o parte infimă,se detașează prin frazeologie. Privesc înlăuntrul lor apoi explodează și exploatează intuitiv și deductiv universul,univers în care cuprind și simțurile proprii.Apoi înlănțuiesc ideile născute,în formule magice,înțelese și neînțelese,care la un moment al evoluției,formează baza pașilor crescuți ai umanității.Din cauza stărilor personale,al fluidelor canalizate pe grupuri,idei și doctrine,aceste formule,cu toate că doresc același lucru,să afle cine suntem și unde vom ajunge,sunt înmănuncheate în buchete,unele mai frumoase, altele mai puțin,omogenizându-se numai în cogniscibilitatea celui care le îmbină în mod armonios.