Să te naști încă o dată, într-o altă limbă și cultură, e un travaliu chinuitor, uneori până-n proximitatea periculoasă a patologiei. Pentru că a doua oară ești conștient de travaliu și-ți revine în întregime a-l resimți (d)în toate încheieturile minții și sufletului. Nașterea aceasta are o particularitate epuizantă: poate ține o viață sau, în orice caz, mult prea mult și-acum nu-ți mai aplaudă nimeni nici gânguritul, nici mersul de-a bușilea sau primii pași în picioare printre oameni (noi), lucruri (noi) și cuvinte. Nu îngheață nimeni când termometrul arată că temperatura ți-a luat-o razna pe miriște și nu face nimeni nopți albe la căpătâiul tău când delirezi, visând „paradisul pierdut”. Nu te ridică nimeni când cazi, ștergându-ți lacrimi și alungându-ți spaimele (ah, mama, care poate orice!) și nu-ți dă nimeni coroniță când înveți / scrii prima poezie – semn că, totuși, nașterea într-o nouă limbă merge bine (dilatație bună, pulsul apropiat de normal, Apgar bun).
De aceea, nașterea într-o nouă limbă seamănă mai mult a boală, al cărei leac e, de regulă, acasă, adică acolo de unde tocmai ai plecat, din N, X, Y, Z motive.
Silabele se-ncheagă dureros și parcă-nveți, înainte de toate, să spui „Au! Mă doare!”. Poate de aceea zămislirea unui poem sau text oarecare aici nu are multe șanse să poarte stindardul roz-bombon al optimismului. Cel puțin, nu cele de-nceput.
Simțurile sunt toate tributare acestui travaliu de care pomeneam la-nceput și-așa se face că, în primă fază, nu vedem (cu ochi buni) mai nimic din noile promisiuni ale noii vieți, nu auzim sau nu înțelegem cântecul unui alt fel de a trăi, încă seduși (fiind) de cântecul de sirenă al trecutului, al rădăcinii....
Pentru că, în ceea ce mă privește, acest travaliu se lungește periculos de mult, m-am hotărât să procedez la o cezariană, chiar dacă mi se scade automat un punct la examenul Apgar.
Și iată-mă încercând să încheg din silabe „bun găsit”-ul meu într-o nouă lume și-ntr-o nouă limbă.

HOW TO LEARN A FOREIGN LANGUAGE

Hello there!
Anybody in here?
I’ve been told
I’m just another
Unexpected baby
And I’m probably
Too loud
for your
confortable ears
Or I might
Get you nervous
For not knowing
How to smile
In your language
yet
The only thing
We already have
In common
Is crying
No matters what
The reason is
So, please,
Let my tears
Say hello to you
Until I’ll learn
How to smile
Again
All I need you
To do
Is
You giving me your hand
Some great researchers
Use to tell
There is this new method of learning
A foreign language and
A different way of living
-by touching hands
which carefully contain
into their crystal-clear image
An open soul