Acum când nimic nu are formă și nici un stil nu mă identifică mă întreb ce aș mai putea oferi printr-un sărut, sau mai trist decât atât, ce aș putea primi printr-un sărut.
Încă plutind într-o amorfă incertitudine aș săruta lacrimile care nu cad, care nu se văd, care se simt ca o ultimă reverență adusă păcatelor mele. Mă văd nevoit să recunosc că lacrimile secate și fără gust nu-mi spală păcatele și mai presus de asta nu îmi oferă izbăvire.
Să mai sărut o pleoapă închisă peste un căprui-cafeniu ar fi o pângărire a aromei desfrâului pornit din labirintul absent al unui EU ascuns de priviri compătimitoare, dar avide de intelegere!
Să sărut o iarnă abstractă a unui patos aș reuși, dacă aș putea alege să fiu un țurțure solitar într-un uscat și banal suflet care își reneagă apartenența.
Să sărut un sân superb ar fi identic cu păcatul adamic și n-aș mai ierta în propria-mi încrâncenare nici un extras sfidător dintr-o Eva demult iertată.
Să mă aplec spre o curbă a coapsei, să îmi rătăcesc buzele pe ea, să mă desenez pe o nuditate atinsă de perfecțiune poate m-ar rascoli aruncându-mă într-un eros straniu de patimaș dar sordid sfidând apocalipsa unei relații efemere de care avem parte la fiecare alt inceput.
Încerc într-un aberant existențial, între un a fi și a renunța definitiv să mai sărut o urmă de pași scăldată în tina în care mă refac ca un sublim contact cu groapa comună a nelegiuților care credeau în poarta sărutului.
Să sărut umbra ar însemna să ies în lumină, să pierd toată agonia agonisită, să risc un alt genocid artificial, să redevin condamnatul unui alt EU. Trăiesc eterna și chinuita stare de veghe, de așteptare a unui nimeni, sau nimic ...
Să sărut un strai negru prelung, peste un trup osos - lucind a iad sau a rai - mi se refuză pentru lipsa curajului de a cere, de a lupta, de a spune, de a șopti măcar!
Ce îți rămâne copil patetic!? Să aștepți să te îndoiești, să mai cauți, să asculți, să privești, să îți țugui buzele, să devi nebun. Totul pentru a-ți reprima cu sălbăticie un sărut uitat intenționat undeva în negurile tale. Un sărut banal de aproape de mine, straniu de aromat.
Și totuși voi săruta cu o ultima zvâcnire ceva, cândva, sau nu!
Lăsați-mă să aleg!