“Ce ciudat de simti aici! Piciorele-ti sprijina numai pe o tabla de ingusta si de-o parte e realitatea ingrozitoare… de alta… cea care ai vrea sa fie…
Incerci sa te dezichilibrezi dar ti-e frica. Dupa cateva clipe de incremenire iti spui ca ti-a venit curajul si incerci din nou, dar frica te cuprinda instantaneu. Ce sa fac? Daca as lua-o logic, ar fi mai bine sa ma arunc pe partea unde stiu c-am sa fiu in siguranta si ca sa-mi pot continua viata… dar ce viata?… ca mai bine cad pe partea cealalta… asa scap mai repede de toate necazurile. Mda… dar bucuriile? Hai ca au fost si din alea… cui le las? Eh… Nu. Mai bine revin cu picioarele pe pamant. Si daca revin, ce-am facut? Nimic. Revin la viata murdara de pana acum. Mai bine ma arunc. Hai! Acum! Nu… Nu! Stai calm! Esti nebun? Vrei sa mori? Cazi si nu se mai alege nimic de tine. Lasa! Mai bine sa traiesti in mizeria de jos, decat sa mori in ea. Poate ca-ti pica si tie norocul din cer. Mai stii? Daca devii milionar peste noapte? Ai? Nu sa-ti para rau sa te sinucizi?… Hmmm… nu stiam ca in astfel de clipe te scindezi in doua persoane, sau macar asa crezi, si incepi sa vorbesti contradictoriu… Phaaaa… Hai ca am luat-o razna… Nu stiu la ca m-oi fi gandit cand am urcat aici…”
Si se hotara sa coboare de pe strasina de tabla. Se apleca sa se sprijine cu mana, insa alunca…
In mintea lui toate gandurile dadura navala si se spulberara intr-un urlet de spaima. Ajuns jos, ii mai licari lumina patrunzatoare a soarelui pe retina o clipa si apoi viata il parasi.
Pacat…
Tocmai cand se hotarase sa traiasca…