Trecem ușor de la basmele copilăriei la filme care rulează pe marile ecrane cu litere mari de avampremieră. În fața unui afiș tridimensional în care ne sunt prezentați mutanți si arme care depășesc evident imaginația imediată, eroi înfățișați cu atitudinea învingătorilor, dând notă de speranță, basmele capată conturul unui epilog, chiar demodat, fără culoare... Basmele păstrează aceeași linie a arhaicului, a tradițiilor, până și originea cuvântului fiind cea slavă. Ne uităm la afiș și nu regăsim nimic vizual din imaginea pe care ne-a creeat-o basmul în conștiință, din acei cai care poartă eroul mai repede ca vântul sau din acel buzdugan care putea doborî dușmanii dintr-o singură aruncătură. Fantasticul în basm este creat la nivel mental, prin cuvinte care alcătuiesc imagini pe care le relevă mintea, pe când filmele lucrează la nivel vizual, oferind creierului direct imaginea fantasticului, ca formă. Basmul pune accentul pe miraculos, mizând subtil și pe emoțional.
Co-producțiile marilor ecrane accentuează ideea viitorului, a tehnologiei, ca viitor al omenirii, schițând și revoluția informaticii, ca un reper al istoriei și oferind noi perspective asupra a ceea ce ar putea fi prin evoluție. Lupta dintre eroul principal și personajele fantastice, înzestrate cu forțe supranaturale, închipuiri de forme diversificate ale animalelor, îmbinând diferite caracteristici ale regnurilor, în filmele sunt înlocuite cu roboți și mașini de ultimă generație. Comuniunea om-natură prin prezența animalelor se pierde în marile producții pentru că omul apelează la persoanje combinate genetic, la arme sofisticate. Un exemplu relevant este filmul „Matrix- Reload” unde lupta pentru apărarea propriei lumi devine o scenă unde sunt puse în acțiune mecanisme pe care greu le poți imagina și cu ochii închiși. Filmul ce pune însă în evidență apartenența omului la natură, este filmul „X- Men: The last stand” deoarece eroii au puterile naturii: puterea furtunii, a magnetului. Personajele au puterile naturii personificate, așa cum în „Povestea lui Harap- Alb” personajele Gerilă, Setilă au caracteristicile omului dar hiperbolizate. Există de asemenea în acest film efecte speciale unde natura pare a căpăta starea afectivă a personajului, intrând la unison cu aceasta. În „Matrix: Reload” , personajul principal capătă puterea de a vedea codurile oamenilor și a lucrurilor din jurul său, ceea ce reprezintă o putere dată de natură, însă de data aceasta natura devine tehnologia, lumea care îl înconjoară pe acel personaj.
Planurile de luptă din filmele ce mizează pe fantastic, se evidențiază prin structuri minuțiose, tactice, laborioase, vrând parcă să reliefeze complexitatea dușmanului. Lupta care se dă între oameni și roboți sau între oameni și mutanți cum este în fimul „X-Men: The last stand” creează impresia că lupta oamenilor pe Pământ a fost demult câștigată și acum se poartă la următorul nivel, la etape avansate, dincolo de Cosmos, sau dincolo de genetică. Lait- motivele care au o mare semnificație în basme: cifere magice, formule de început și sfârșit își pierd simbolistica în film unde toate forțele converg spre efervescența luptei. Sunt puse practic în competiție imaginația povestitorului de basme cu viteza de ansamblare a imaginilor fantastice de către calculator. Această luptă scoate în evidență existența altor lumi, ale altor spații. Lupta cu animalele fantastice din basme oferă impresia unei omogenități, a unui spațiu care se păstrează în limitele imaginației. Înfruntarea care se desfășoară între alte civilizații, alte forme genetice conturează ideea unei avansări, a unei dispersări a luptei pe mai multe flancuri. Personajele de basm par o îmbinare a unor trăsături umane și animale nemaivăzute, păstrând astfel nota încadrată în terestru. Filmele par a pune la încercare limitele tehnologiei, îmbinând materiale pe care încă poate mulți dintre noi nu ni le-am imaginat. Materialul din care se hrănește filmul SF este unul neexplorat de imaginația imediată. Dacă în basm de obicei înfruntarea cu răul, este cel mai adesea o etapă în maturizarea eroului, o cale a dezvăluirii sinelui, unde personajul reprezintă întruchiparea unei valori, a unui tip uman, în „X- Men” este o luptă a unor personaje mature, sigure pe forțele lor, în a căror viziune lupta reprezintă o înfruntare pe viață și pe moarte, decisivă. Personajele de peliculă luptă pentru un ideal al omenirii, pentru soarta ei sau a comunității din care fac parte, de aceea este vorba despre un bine colectiv. Ei sunt bine antrenați, cu musculatură puternică și mișcări de luptă profesioniste. Să fie oare conștinetizarea rolului său de erou, cauza vitejiei statornice de care dă dovada eroul peliculei? Eroii basmelor par siguri pe forțele proprii, dar nu se văd biruind în viitor, par a gândi doar pentru „acum” și atât. Ei acționează dezorganizat în funcție de momentul acțiunii și de necesitatea imediată, cerințe impuse uneori și de spațiu și timp, descoperind pe parcurs căile de atingere a scopului, în funcție de ce se ivește. Spiritul de revoltă este acoperit de necunoscut precum se întâmplă și în „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă, unde eroul pleacă în marea călătorie a vieții lui pentru a o lua de nevastă pe fata lui Verde- Împărat și pentru a salva astfel tronul lipsit de moștenitori pe linie masculină. Cei care participă la acțiunea filmelor fac minuțioase planuri, care angrenează în ele sute sau chiar mii de personaje , toate având credința scopului comun. Se remarcă în filme o puternică încolonare, o puternică mobilizare a tuturor pentru biruința binelui în care eroii se bizuie numai pe calitățile lor de a manevra armele de luptă. În ambele structuri forța răului este caracterizată prin ostiliatea fața de natura umană, fie ca le râvnește viața ca în basm, fie că le râvnește lumea, spațiul conviețuirii. Este o luptă mai mult de supremație, de curaj până la sacrficiu. În film soarta omenirii depinde de eroi, în basme lupta se dă doar pentru sine și atât, pentru cei din jur, ce își leagă destinul intrând în conjunctură cu eroul. Sunt multe secvențe în care eroii negativi par a domina , la fel cum în basm sunt momente când Răul triumfă asupra binelui. Forțele Răului sunt aparent mai numeroase și mai puternice pentru a arăta intensitatea luptei, ceea ce denotă clar apelul la puterile cosmice de către eroii pozitivi pentru a învinge puterea întunericului. În basm este cel mai adesea prezentată în motorul luptei doar o singură generație. În filmul „X-Men- the last stand” participă și copiii care par a fi crescuți în spiritul luptei, învățați să cunoscă și să valorifice siguranța și adevărul.
Dacă în basm unele personaje negative însuflețite pot căpăta trăsături afective, în film sunt doar niște sisteme organizate care nu au altă menire decât distrugerea.
În film eroii sunt puși în fața pericolului, care apare subit, fără drept de apel, forța răului atacă neprovocată. În basm, pentru erou confruntarea cu răul este o provocare și nu o necesitate salvatoare. Menirea basmului este aceea de a fi moralizator și de a oferi ascultătorului o viziune optimistă în lunga curgere a vieții lui cotidine. Dacă la sfârșitul periplului, eroul basmului primește daruri și onoruri pentru curajul său, în film eroii primesc liniștea, cea pentru care au luptat, o redobândesc. Personajul în lupta sa cheamă forța binelui, atrage să-l ajute, și ea vine din impuls, fără apeluri. Filmul reliefează mai mult triumful naturii umane, spiritul de luptător și vitejia, ca imbold de mândrie a naturii umane. Astfel, vitejia devine carburnatul acțiunii. Ambele pun în evidență ingeniozitatea umană și faptul că în această luptă eroul/ eroii pozitivi apără valori umane și se descoperă pe sine prin acțiunile pe care le întreprind. Dacă în epic personajele negative pot fi învinse și prin șiretlenie, în film, eroul nu poate fi învins decât printr-un singur mod: luptă deschisă cum este celebra scenă din „Matrix” unde Neo se întâlnește cu adversarul său Smith pe o ploaie cețoasă. Dușmanul pândește, lucru evident în ambele, însă unul pândește cu patimă cum e Smith, cu ambiție și vervă, cu dorință de răzbunare, iar în basm, răul pândește și moare apoi. Forța malefică pare a fi omniprezentă pentru a motiva acțiunea și a activa personajul. Este de obsesrvat un element important în care fantasticul fulgurează: în basm mereu apar noi creaturi, care pun la încercare imaginația, dușmanii se diversifică, se multiplică în funcție de situație, pe când în film e unul și același dușman: inamicul scopurilor eroului pozitiv. În film pot fi surprinse trăirile personajelor, temerile, gândurile care capătă viață prin interpretarea lor de către actori. Personajul de basm pare a fi condamnat la singurătate spirituală, un luptător veșnic singur sufletește. În film apar întăriri ale aceleiași forțe negative care se manifestă diferit, este loc doar de luptă, ezitările se pierd în tumultul confruntării care capătă forma unei curse contra-cronometru.
În lupta lor personajele de scriitură și cele de peliculă par de neînduplecat atunci când li se invadează teritoriul sau când sunt râvnite valorile sau spațiul lor înconjurător.
S-ar putea spune ca filmele SF care sunt foarte mediatizate la cinematografe prelucrează stigmatul care a măcinat omenirea încă de la geneză: maniheismul. Maniheismul, tratat epic și cinematografic, este trăsătura care s-a transmis și conservat ca temă în aproape toate producțiile. Este lupta fără epuizare dintre Bine și Rău , separarea netă dintre cele din categoria Negativ și cele din categoria Pozitiv.
Ajutoarele nu își pierd din valoare nici în filme , nici în tradiționalele basme, fiind important rolul personajului care are capacitatea de a vedea viitorul, de a prevesti, cum se întâmplă în „Povestea lui Harap- Alb” ( Sfânta Duminică) sau capacitatea de a preveni cum se întâmplă în „Matrix: Reload” ( Oracle).
Finalul în care lupta pentru salvare, redobândire este în favoare Binelui păstrează valoarea basmului de evaluator etic, de povață, de îndemn subtil că trebuie să luptăm pentru izbânda Binelui și orientarea energiilor spre acest deznodământ. Atât filmul, cât și poveștile fantastice moștenite de la bătrânii din popor, pornind încă de la geneză, nu oferă decât un singur final acțiunii: biruirea Răului și liniștea eroilor și a celor pentru care au întreprins lupta.