(347)


Privită de la distanța celor două milenii ce au trecut de la redactarea ei o carte ca Biblia capătă valoare de arhetip. Ansamblul vieții sociale a oamenilor nu s-a schimbat deloc, doar că timpul a adus un surplus de varietate, progresul a permis creșterea cantitativă, iar sporul de calitate pare atribuit unei diferențieri evolutive. Realitatea este că ciclăm și în plan social după curbe spirale asemănătoare cu deplasarea astrelor.



Pilda talanților a pus bazele capitalului întreprinzător, cine nu se dezvoltă în curând este înghițit de concurență, de valuri sau de vegetație. Regulile străvechi de creditare și percepere a dobânzilor și datoriilor sunt aplicate și astăzi cu corecții mici de procedură și mari privind procentele. Cine stă locului cuminte, se îngroapă în sedentarism și este aluvionat de popoarele migratoare sau de investitorii străini. Cine nu se pune în mișcare prinde rădăcini și devine dependent de limbă, istorie, geografie, religie. În plus își consumă propriile resurse ceea ce mai târziu îl face să graviteze și să saliveze ca fluturele la felinarele altora.






Lecția a fost predată de însăși zeii creatori pe care obișnuim să-i diferențiem și astăzi după locurile lor de origine sau campare în extra sau intratereștrii, zei creatori deținători de capitaluri uriașe de potențial biologic.



Mai întâi trebuia inventată moneda de schimb, banii. Apoi trebuia răspândită și creată determinarea și dependența de bani. Ceea ce s-a obținut prin sechestrarea resurselor vitale. Ce nu e al tău trebuie cucerit, capturat, prădat, eventual cumpărat și apoi, lucru extrem de neplăcut - plătit. Trebuia învățat meșteșugul obținerii profitului, la școala fără de sfârșit a vieții și nevoii.



Lupta pe teritorii, cetăți, turme, avuții, recolte, păduri, prizonieri a fost predată oamenilor de profesorii preaînalți veniți de pe alte planete, ei înșiși încercați de sărăcie și războaie. Paradoxal dar zeii ajunși pe pământ au probleme de deficit bugetar mai mari decât pământenii, după cum Franța și Germania, motoarele Uniunii Europene, au deficite mai mari decât recentele țări membre. Primii ajunși pe meleaguri terestre au înfipt fanioanele, dar după un timp le-au găsit smulse cu semnătura intrusului atât de sâcâitor chiar și în zilele noastre. Varietatea genetică extraterestră a cerului își făcea efectele și pe pământ. Au început să lucreze imediat convențiile. Până aici e al meu, dincolo e al tău. Așa au apărut castele, rasele, apoi popoarele, invidia, ranchiuna, conflictele. Segregarea părea a fi soluția perfectă, unde nu erau obstacole naturale s-au inventat granițele, taxele vamale, vameșii, au început războaiele de jaf și cotropire, au apărut imperiile, regii și împărații. Neamurile se diferențiau și ar fi trebuit să rămână nemiscibile. Pedepse grele se abăteau asupra celor ce păcătuiau în afara neamului lor. Stirpea trebuia păstrată neamestecată în deplină compatibilitate cu părintele ei genetic. Pe atunci naționalismul era obiectiv genetic. Extirparea popoarelor prin holocaust condus de zei, era practicată din timpul lui Moise (Numeri 31) și se derulează până în zilele noastre.



Cineva a schimbat macazul ceresc și a ordonat marea corcire. Pravila îzbăvitoare a fost întâmpinată cu entuziasm, unde nu e lege, nu e nici încălcare de lege (Romani 7), întotdeauna femeile altora au fost mai atrăgătoare, iar bărbații străini mai tumultoși. Indiferent că judecăm la nivel de nație, clan, vecini, prieteni, sexul s-a dovedit atractor universal. Mentalitatea naționalistă a devenit o frână, dar ce nu reușesc alianțele și legile, face genetica. Marea amestecare genetică a corcit rasele și granițele genetice, ceea ce trebuia să artragă după sine și dizolvarea frontierelor teritoriale. Genomul ființei om se hipertrofiază ca un registru cu evidența încrucișărilor. În compensație se unifică moneda, limbile, istoriile, geografiile, tradițiile, culturile. Într-un cuvânt diversitate genetică în unitate administrativă. Parcursul milenar pare de largă anvergură dar uimește prin monotonia arhetipală a intervențiilor și amendamentelor:



Cu milenii în urmă trimișii Domnului răpeau și fertilizau femeile neglijate de bărbați sub privirile neîncrezătoare ale soților (328). Tot așa astăzi oamenii moderni nu cred nici o iotă din poveștile cu răpiri de persoane, implanturi embrionare, clonări de animale sau de semeni.



Ipocrizia face incredibilă și împrobabilă orice ripostă iar generalizarea ei îi conferă credibilitate deplină. Copiii sunt deprinși de mici cu tertipurile părinților, apoi când le vine vremea, cad la testul aruncătorului cu piatra:



(Ioan 8,1) "Isus S-a dus la muntele Măslinilor. Dar disdedimi-neață, a venit din nou în Templu; și tot norodul a venit la El. El a șezut jos, și-i învăța. Atunci cărturarii și Fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului, și au zis lui Isus: Învătătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârșea preacurvia. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici? Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească și să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos, și scria cu degetul pe pământ. Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus, și le-a zis: Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea. Apoi S-a plecat iarăși, și scria cu degetul pe pământ. Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simțit mustrați de cugetul lor, și au ieșit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Și Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc. Atunci S-a ridicat în sus; și, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nimeni nu te-a osândit? Nimeni, Doamne, I-a răspuns ea. Și Isus i-a zis: Nici Eu nu te osândesc. Du-te, și să nu mai păcătuiești."



Încântătoare pildă. Pus în situația dificilă de a deveni tranșant Isus ne învață binefacerile compromisului. Doar cel fără de păcat să cuteze la atitudine. Dar nici ipocrizia păcătoșilor ajunși lupi moraliști sau neprihăniți nu ar fi fost mai mică. Știindu-se maculați oamenii au plecat stânjeniți pe la treburile lor. Curtezana a fost mustrată cu discreție, iar Isus a evitat conflictul cu dușmanii. Într-un cuvânt, doar compromisul are viitorul larg deschis. Prostituția, ca să rămânem în perimetrul pildei, a fost ridicată apoi la rang de profesie onorabilă, aducătoare de satisfacții sociale și de venituri la buget, dar în compensație, pe alocuri, și adulterul poate fi judecat și condamnat cu aceeași consecință benefică! De atunci abolirea atitudinii a devenit literă biblică, orice obstacol în calea ipocriziei a fost dizlocat. Nimeni nu mai aruncă cu pietre, nimeni nu mai poate deschide gura. Decât dacă e sfânt. Dar sfinții nu sunt nici ei miscibili cu noi rândașii, oamenii de rând. Așa se întâmplă că nimeni nu mai poate lua atitudine, că imediat altcineva cu pilda biblică proaspăt citită, sare și anihilează prin comentariu:

http://www.agonia.ro/index.php/essay/210020/index.html

http://www.agonia.ro/index.php/author/204180/index.html

Liniștea se așterne apoi corozivă, drumul ipocriziei este pavat cu bune intenții și conduce inevitabil spre iad.



Și în prezent oamenii primesc cu aceeași uimire antică distribuția strategică și economică a ciumelor pe pământ. Prorocii și analiștii anunță direcțiile de înaintare a pandemiilor, zonele bântuite, numărul prezumat al victimelor. Vracii și medicii stârpesc ciumele eradicate și le înlocuiesc cu altele moderne. Vaccinează populațiile pentru variolă ca să ajute la propagarea SIDA. Dacă nu reușesc singuri cheamă în sprijin armata. Scenariul e diabolic, cine se opune vaccinarii devine un pericol social, îi poate contamina pe cei vaccinați. Cine protestează suferă de paranoia conspirației și trebuie pedepsit exemplar pentru nesupunere. Ca din întâmplare și cu mult înainte, chiar pentru țara noastră, de exemplu, massmedia atotștiutoare a lansat din trei surse sigure, ideea unui număr de două milioane de români viitoare victime în eventualitatea unei pandemii de gripă aviară. Virusul H5N1, altfel inofensiv, ar urma să îndeplinească o misiune imposibilă în templul omenesc, dinainte îmbelșugat cu niște microorganisme foarte agresive, numite micoplasme [257,27]. Un bob zăbavă, atâta doar că listele încă nu sunt gata! Victime omenești, nu păsărești. Găinile, rațele, gâștele și curcanii țăranilor fiind de mult incinerate pentru evaziune fiscală nu virală.



Zeii corectează mișcările de rotație și de revoluție ale Terrei prin lovituri externe cu meteoriți, astrologii prevăd catastrofele geologice: cutremure, falii și asteroizi, în timp ce întreprinzătorii vând indulgențe pentru iertarea păcatelor sau avertizoare de cutremur și tsunami. Anul terestru trebuie readus la măreția cifrei 360 de zile, așa cum era pe vremea lui Enoh [233]. Astronauții se antrenează cu interceptarea cometelor, asteroizilor și a musafirilor nedoriți de la sute de milioane de kilometri de Pământ, în timp ce pușcașii marini sapă pe pământ tranșee, ca să oprească exodul râmelor.



Marii conducători pământeni a căror sorginte divină s-a subțiat până la iluzoriu, au renunțat la cititorii în stele și s-au înconjurat de statisticieni, analiști politici și paranormali, pentru a ține sub control într-o singură mână trecutul, prezentul și viitorul.
Preoțimea a pierdut harul mântuirii dar și-a sporit rândurile și cifra de afaceri. Bun platnici, credincioșii s-au împăcat și cu statutul de contribuabil și cu tarifele pentru serviciile ecleziastice.
Tehnologiile sunt promovate sau disimulate astfel încât progresul civilizației omenești să pară evident, în realitate fiind exact invers. Viața s-a degradat la toți indicii de moralitate, sănătate fizică și psihică, bunăstare, cultură.



Similitudinea procedurală ne sugerează că avem de-a face cu aceleași personaje, metode, arhetipuri. Zeii au fost printre noi din cele mai vechi timpuri și sunt și astăzi indiferent că îi numim zei, dumnezei, intra sau extratereștrii, îngeri sau diavoli. Noi oamenii am devenit tot mai instruiți și mai receptivi, ei zeii au devenit tot mai circumspecți: Viclenia și diversiunea lor e cu un pas înaintea perspicacității omenești. Sau cu mai mulți. Nici nu s-ar putea altfel.
Una din marile diversiuni la care ne-au supus a fost că ne-au deprins cu ipocrizia. Mincina a devenit nu numai derutantă ci chiar ne-a schimbat modul de viață. Mințind în orice împrejurare, am devenit neîncrezători. Cui îi place să fie mințit! Nu mai avem încredere în nimeni și în nimic. Numai că fiecare în parte nu putem asimila și filtra toată cunoașterea lumii, vremea marilor enciclopezi a trecut. Așa încât acum trebuie să reînvățăm să folosim cu încredere și informațiile deținute de semenii noștri mincinoși, nu numai cele din propria minte. Plus că legăturile de comunicare dintre noi sunt permanent secționate, atrofiate și menținute sub minimumul necesar. Conform algoritmului divide et impera.
Se admite că energia este răspândită pretutindeni, se admite că totul este energie, deci și informația este energie. Adică informația este peste tot. Trebuie doar să aflăm în ce servere este depozitată și să reînvățăm să o accesăm. Cum fac amerindienii, cum face internetul.



Zeii nu se arată niciodată, evită contactele inutile, ne conduc din umbră, cu discreție și hotărâre pentru că singuri nu avem nici libertatea nici discernământul necesar. Au uzat întotdeauna de aceleași metode și mijloace adaptate la nivelul nostru de evoluție. Se întâlnesc numai cu cine trebuie și în deplină taină. Au dirijat societatea omenească folosindu-se de prepuși selectați dintre pământeni așa cum și imperialii deschid școli și oferă burse, cresc specialiști, delegă competențe și împart dregătorii.



Nu putem construi raționamente fiindcă oricare verigă poate fi mincinoasă. Conexiunea celor două lumi nu este la discreția noastră se dovedește din ce în ce mai dificilă, suspiciunii i se mai adaugă și incertitudinea:



(2 Corinteni 12,1) "E nevoie să mă laud, măcar că nu este de folos. Voi veni totuși la vedeniile și descoperirile Domnului. Cunosc un om în Hristos, care, acum patrusprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup nu știu; dacă a fost fără trup, nu știu: Dumnezeu știe). Și stiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu știu: Dumnezeu știe), a fost răpit în rai, și a auzit cuvinte, cari nu se pot spune, și pe cari nu-i este îngăduit unui om să le rostească."



Suntem o specie în slujba zeilor, iar zeii generoși ne-au lăsat să ne înțelegem vocația lăsându-ne în subordine celelalte specii:



(Geneza 1,28) "Dumnezeu i-a binecuvântat, și Dumnezeu le-a zis: Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul, și supuneți-l; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului, și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ."



La această cunoaștere nu se ajunge decât descifrând cărțile sfinte, care numai cărți religioase nu sunt. Nu s-a schimbat nimic și nici o schimbare nu ar modifica ceva. Ca în politică. Oricine ar fi deasupra, la putere, locul nostru tot dedesubt rămâne. Biblia, Coranul, Talmudul, Bhagavad-gita și alte cărți sacre au reușit să însumeze elementele cele mai reprezentative ale simbiozei oameni - zei. Peste timp la noi a ajuns atâta informație cât să rămână ușor incredibilă.



Îmbogățite până la exces scrierile noastre actuale debordând de cuceriri științifice, modernitate și tehnicitate încorporează invariabil aceeași doză de necunoscut, neverosimil, inadmisibil să poată fi în orice moment restructurate, reconvertite, trimise la întors. Secretele sunt la fel de bine păstrate iar ceea ce se descoperă devine repede îndoielnic sau aberant. Teoria conspirației cumulează tot ce este subversiv, ce nu poate fi admis, dar nici respins, nu poate fi comentat dar nici uitat, ca și în cărțile sacre. Cu alte cuvinte și astăzi navigăm în ape la fel de nesigure, nu am progresat de fel. Cum prinde cineva un fir și începe să-l deșire, imediat sar confrații să-l anihileze, strigând tare: paranoia conspirației!



Totuși o mare schimbare se prefigurează la orizont. Excedați de ritmul și viteza de dublare a informației copiii învață să se degreveze de învățământ. Decât o cunoaștere parțială, mai bine deloc. Trecerea de la învățământul enciclopedic la cel desuet se face treptat, pe căi alternative. Informația nu mai trebuie corelată și memorată ci doar recunoscută. Cu alte cuvinte suntem determinați să prelevăm informația de la sursa producătoare sau depozitară, renunțând la propriile depozite cu memorare intermitentă. Grilele de testare ipocrite, dar computerizabile, prezintă și ele o ofertă înșelătoare de răspunsuri variantă, din care învățăceii trebuie doar să recunoască răspunsul și să poată ocupa un loc în top.



Desigur rolul generic al conspirației ca teorie paranoică este util, important, binefăcător, protector, dar marii interpreți nu sunt decât niște bieți țuțeri ce se maimuțăresc din auzite. Conspirația ca noțiune generică a întors pe dos sensul inițial, abuzivă și subversivă a devenit însăși aflarea și propagarea adevărului. Ieșirea din beznă, ca tendință firească, a devenit ridicolă și ridiculizată, condamnabilă și condamnată. Admiterea în conspirație se face prin încurajarea necunoașterii și ridicarea ei la nivel de dogmă. Testarea puterii de dezinformare, a fanteziei în mistificare, iar servilismul dogmatic asigură evoluția și promovarea. Răsplata e în aceeași măsură perversă și crudă. Capii sunt decapitați, securiștii sunt demascați, comuniștii sunt capitalizați. În sfârșit conspiratorii se lasă deconspirați.



Pentru că Omenirea are nevoie de EI, și are, cu dependența câinelui de stăpânul său, embargoul s-a ridicat. Ofensiva a început. Cu tact și precauție pentru a nu se crea panică și anarhie, fiindcă impozitele trebuie plătite până la cea din urmă respirație.

Așadar Omenirea are nevoie de Ei, un slogan pe tipicul cunoscut al publicității agresive ce ni se urcă pe pereți și ne umple toate panourile, tot de ei inventate. La locuri vizibile, cu toate autorizațiile achitate, ni se sugerează subtil raportul dintre omenire și extratereștrii. Omenirea a avut întotdeauna nevoie de cei care vin cu greu de departe, înfruntând primejdiile, taxele, obstacolele, legislațiile neadecvate, numai și numai din dorința nemăsurată de a ne ajuta. Dacă au luat hotărârea să iasă din umbră, să ne abordeze frontal, trebuie că sunt în primejdie. Într-o primejdie apocaliptică. Să-i primim cu ospitalitate, așa cum am făcut-o de milenii cu toți musafirii. Să-i primim cu pâine și sare, sau dacă cer pământ și apa să le dăm cu drag, că oricum nu dăm de la noi. Nu ne cuceresc nici cu cizma, nici cu seducția ambalajului gol pe dinăuntru, ne cuceresc pur și simplu!







Pentru conformitate, astfel de panouri au apărut la Piața Operei, pe malul stâng al Damboviței cu vedere dinspre Biserica Sf. Elefterie; pe Calea Plevnei colț cu str. Virgiliu; în stația de metrou Eroilor pe direcția de îmbarcare spre Cartierul militari. Desigur și în multe alte locuri ale Bucureștiului.