poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-10-05 | |
STEAUA
Cerul negru sticlește mai supărată mă privește steaua mea. FARMEC Farmec să am, să dau, să iau de suflet hain, de împerechere, de iubire, de cânt. PUNCT OCHIT Șoapte să-mi zici apă să tac ghiuleaua lovește punctul ochit. FARSEUL Ochiul vede lovește, sfredelește, apucă și strânge farseul. ALB NIMIC Alb nimic la viață culoarea mă bate. Dragoș NONCIU 05.10.2006. UMBRA El, ripostează, dar fără rezultat, reflexul i-a fost învins și nu mai are pic de vlagă în el. Este smalțul ce a fost frecat zi de zi și acum nu mai poate efectiv să miște nimic. Atacul, este din ce în ce mai tare, doborându-l la pământ. De acolo, dă să se ridice, dar imediat o altă lovitură îl face să se culce la loc. Este de-a dreptul învins; el cel care a fost cavalerul tuturor visătoarelor și nevisătoarelor ce i-au căzut prin mână, fără a ceda în fața rugăminților ce veneau din partea lor, el cel care a urcat munții și dealurile periculoase, cu animale, dar mai ales cu oameni, ce îi puteau pune viața în pericol oricând. El, cel neînvinsul, care dădea viață visurilor. Iată-l acum la pământ, trăgând cu greu viață, din seva celor ce i-au căzut odinioară în mână. Acum privește neputincios, cerând milă din ochii lăcrimând fără voia sa. Undeva în lăuntrul său mai pâlpâie un dram de speranță, o simte și crede că-i va fi salvatoare, șansa de a devenii ceea ce vrea cu adevărat să demonstreze tuturor că este și a fost. Neîncrederea îl macină și îi pune voința la încercare neștiind unde să calce mai întâi, fără să supere pe cineva. Cel supărat, devine automat un potențial dușman și un viitor adversar ce va trebui doborât. Acum stă liniștit și ascultă fără să aibă replică, închizând neputincios din ochii umezi, cu satisfacția că va venii și ziua lui, în cele din urmă. El, paraditul, se mulțumește cu pâinea rămasă de la alții, fără să facă nazuri și mai ales tăcând din gură, cu toate că aproape sigur, cea mai mare parte din pâine o produce el însuși, lovitul și dărâmatul la pământ. Acum, din umbra ce a rămas, nu mai poate mușca pe nimeni și încearcă calm să prindă urma celui ce merită cu adevărat să-i poarte umbra. DRAGOȘ NONCIU
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate