(344)


Trimiterile bibliografice pot fi găsite la adresa:
http://www.miracol.ro/bibliografie.ro

“Dintre toate roadele pamântului, omul e singurul care nu se coace niciodată.” Constantin Noica



Doamnă Carmen Mihaela Visalon vă mulțumesc mult pentru atenția acordată eseului Planeta ipocriților. Vă mulțumesc și pentru expunerea pe care ați asigurat-o acestui material și pentru invitația la dezbatere. Păcat că pentru unii termenul invitație reverberează doar prin șoopeel. Așa înțeleg faptul ca din patru cititori doar unul a remarcat că materialul are două părți. Dar cine poate și are cu ce și-a adus contribuția, și le mulțumesc tuturor.



Domnului Jigăranu Adrian, urări de succes și de progres. Succes în așezarea cuvintelor la locul lor:

http://www.agonia.ro/index.php/essay/117381/index.html

“Umanitatea a atins un grad de etrogenitate extrema si, in plus, e o eterogenitate care deranjeaza, creeaza tensiune, dar nu angoasa la nivelul occidentalului de rand. Pur si simplu nu am crize existentiale cand vad pe strada o femeie musulmana cu un voal pe cap. Stiu ca daca NU IMI PASA firescul va preleva. ”

Poate ați dorit să spuneți că va prevala. Poate! Cât despre deranjul eterogenității, nu ne amestecăm, aici e vina divinității.

Și mai departe:

“Necesitatea sau iminenta unui consens rational e lasata deoparte. Cat despre coexistenta: un irakian nu va ezita sa ma trimta in lumea de apoi daca ating un domneniu sensibil al dogmei sale, eu nu voi ezita sa ucid un irakian& alti cativa copii nevinovati, cand el atenteaza la petrolul (cham) meu.
Toate astea nu sunt imorale, nici macar teribile, sunt firesti. Imi par firesti si nu imi pasa.”

Progres în rafinarea gândurilor dvs., dulcele târg al Ieșilor, unde vă faceți studiile, vă obligă prin tradiție, să reevaluați limitele firescului. Nu cred ca astfel de idei plutesc în apa izvorului Amfiteatru din Grădina botanică și nici în Bahlui. Nici măcar la ieșirea din oraș. Mai degrabă poate au fost perfuzate în vreo bursă de merit.

“Veti spune ca sunt insensibil.

Lumea se misca in continuare.

Dintotdeauna lucrurile au fost asa.”



Nu voi spune nimic, și nici cititorii dvs. nu au spus nimic!

Nici unul nu a spus nimic.



Apoi intr-un alt text vă orientați cititorii

http://www.agonia.ro/index.php/essay/118145/index.html

“O societate va satisface intotdeauna nevoile occidentale, fara a se impotrivi si fara a fi constienta de pretul pe care il plateste doar daca va fi dominata de normele, cutumele, dogma liberalismului democratic. O astfel de societate si numai ea va fi "totally safe" pentru Occident. Celelalte vor reprezenta un factor de risc si cu cat vor fi mai "tari", inchise, refractare, cu atat mai mult vor fi un factor de risc major. Concluzia imediata pe care o trag de aici este ca, cel putin din punctul de vedere occidental, intructa reprezinta o amenintare, o astfel de societate va fi, implicit, si un AGRESOR!!!

Nota- In acest scurt eseu am incercat sa arat de ce razboiul din Irak ar fi legitim. Mai departe...fiecare cu ale sale convingeri pacifiste...”

De la înălțimea acestor principii vă băgați un deget în oala cu ciorbă, apoi în gură, apoi iar în ciorbă și diagnosticați:
“Autorul decupeaza jumatate de adevar...aia mai cacanie... si o postuleaza drept adevar...ceea ce e fals si chiar periculos. Dupa aia ne trezim cu consipiratia sionist-masonica-rockefelleriana, w.a.s.p la usa.”
Care este fundamentul acestei afirmații, pe ce autoritate se bazează ea? Pe ce bibliografie, pe ce studii? Ce o validează? Arțagul? Trufia? Incercați să citiți viața nu prin fumul de țigară și aburul de coca-cola ci de la cozile de zile și nopți pe la oficiile de selecție ale căpșunarilor, care mor de foame la ei în țară. Declinați înainte și înapoi acest neologism, căpșunar, și poate veți înțelege câte ceva. Nici poetul nici filosoful nu o pot duce mult cocoțați în prepeleac, pentru că li se face foame.
Ați căzut exact în fisura excepțiilor la generosul precept al lui Racine Valoarea nu așteaptă numărul anilor. Sunt și cazuri în care numărul anilor rămâne condiție necesară, poate chiar insuficientă. Apologia lui ete na și al lui or să dea pe spate vă delimitează teritoriul cultural și mă face să vă amintesc profunzimea lui Dacă tăceai, filosof rămâneai. Desigur cu condiția prealabilă de a fi ajuns. Energia și vigoarea tinereții trebuie atent dirijate, nu le lăsați canalizate.



Acum vă răspund cu plăcere și la întrebarea:

“si la urma urmei, ce ai urmarit cu adevarat cu eseul asta?”

Nu la urma urmei, ci din capul locului, am urmărit ceva deosebit de important. Eseul Planeta ipocriților dă titlul volumului 2 apărut în 2003 într-un ciclu ajuns acum la vol 7 (vol 7 Tornadă în cer va fi publicat înainte de sfărșitul acestui an), numit generic Cosmoteismul. Tema este foarte amplă și a necesitat multă munca din partea autorului, dar nu îl scutește de efort nici pe cititor. Într-o frază, definește – atât cât a fost posibil –relația între civilizația omenească și civilizația superioară care ne-a creat. Zeii, cum li se spune în mod uzual. Acest raport nu a luat întotdeauna aspectul tandru al îngerului cultivând panseluțe de seră, ci dimpotrivă s-a manifestat prin presingul firesc dintre creator și creatură. Bibliografia este generoasă. Desigur există și o teorie a Conspirației dar a existat și o teorie a pământului plat, alta a geocentrismului, alta a heliocentrismului. Cu căteva decenii în urmă toate erau repertorizate copiiilor în școala generală.



Ipocrizia este o atitudine de sorginte divină la care oamenii au fost încurajați tocmai pentru a putea fi mai ușor induși în eroare, antrenați în conflicte, ținuți sub control, manipulați, spoliați. In alternativă, aflarea adevărului ar avea efecte clarificatoare, de unde revelația, apocalipsa. Oamenii au fost ținuți în întuneric prin ignoranță, cu ajutorul religiei, apoi când religia a început să piardă teren, știința a preluat ștafeta prin propagarea și susținerea unor teorii false, prin intoxicare și prin deturnarea de la adevăruri.

Am readus în atenția cititorilor acest material ce vizează ipocrizia globalizată în strânsă legătură cu sursa și obiectivele ei, pentru a pregăti postarea, în foarte scurt timp, a eseului (343) Cui îi e frică de reptilieni , material prilejuit de traducerea în limba română a lucrării Secretul Suprem al lui David Icke.

Liniile de interferență vizează catapeteasma civilizației omenești, cel puțin al celei în care ne zbatem și noi - Babilonul - cultura akadiană, mesopotamiană, sumeriană. În limbaj actual, Iraqul.






Babilon, Bab-ili (Poarta zeilor), situl arheologic al Palatului împăratului Nabucodonosor (2 Regi 24,1), situat la cca 90 de km N de Bagdad, stadiul lucrărilor din 2003. Capitală politică unică în vremea lui Hammurabi (1792-1759 a. Ch.), reședința a regelui-zeu Marduk alături de alte orașe-stat biblice importante: Ur, Haran (Geneza 11,27-32), Uruk, Ninive, Acad (Geneza 10,10), Mari.

(Rev. L’histoire, nr. 301, sept 2003, pag.50)







Palatul regelui Nabucodonosor, latura de sud, restaurat în timpul lui Saddam Hussein. (Rev. L’histoire, nr. 301, sept 2003, pag.58)



Unii au ajuns acolo urmărind aroma de bdelium, rășină, petrol (Geneza 2,12).



Domnul Jianu Liviu-Florian participă la dezbatere după ce a efectuat un pelerinaj la WC-ul Manastirii Raraului

http://www.agonia.ro/index.php/personals/203806/index.html


și a amușinat direct fecalele călugărești ale slujitorilor Domnului pe pământ, pe care printr-un chimism literar propriu le vede transfecate în petrol.

Se știe că nimeni nu este profet în țara lui și - judecând după interesul suscitat de material - nici vidanjor. Într-adevăr, vidanjorii cu vocație sunt la mare căutatare, dar la vecinii din vestul atât de bine igienizat.



Dacă demersul meu teoretic privind ipocrizia ca forma endemică de propagare și proliferare a minciunii, falsului, sperjurului nu a fost suficient de convingător, printr-o sincronicitate inexplicabilă ca orice coincidență, Cel de Sus ne-a trimis prompt un semn de divină aprobare. Ipocrizia unor politicieni de nivel înalt este repudiată în masă. De cine credeți? De huligani-suporteri educați pe stadioane!!. Alții ar fi spus de golani.

O minciună are întotdeauna nevoie de alte proptele mincinoase, care aparent o consolidează, dar care in final asigură măreția prăbușirii.



.Legat de lecția de sofism care se învață la catedra se sofistică a vieții, minciuna și adevărul nu sunt, cum s-ar credea două jumătăți polarizate ale aceleiași categorii. Orice eveniment, fapt, întâmplare cuprinde un procent de adevăr și unul complementar de minciună. Departajarea lor este o chirurgie teoretică anevoioasă și relativă. Niciodată Yinul nu se poate delimita de Yang, și nu se pot așeza în grămăjoare apropiate pentru a se stabili proporția fiecăruia. Cele două categorii coexistă într-o proporție fluctuantă, dar nici una nu poate să dispară în favoarea celeilalte. Nu exista Yin exclusiv și nici Yang sută la sută. Când unul dintre ele e gata să piară ceva răstoarnă echilibrul și cel ce stătea să dispară trece în forță la ofensivă. Ca la Stalingrad, după asediu și blocadă, după suferință și sărăcie, când înfrâgerea era iminentă, începe inexplicabila ofensivă a asediaților. Când teoria evoluționistă a lui Darwin se pregătea să demoleze definitiv creaționismul, se dovedește că niște fosile erau trucate și lupta se relansează pentru încă o sută de ani [129]. Când isteria extratereștrilor era dovedită ca făcătură, toate dovezile erau mistificări și liniștea stătea să se așeze în mințile înfierbântate de fantezie, Papa Ioan Paul al II lea iese la rampă și iși anunță enoriașii, astfel încât să audă toată planeta, că omul nu este singura ființă rațională cu care Dumnezeu a populat Universul. Când toată urbea era convinsă că hainele împăratului, deși invizibile sunt minunate și de neasemuit, un copil răstoarnă balanța și campania electorală trebuie reluată. Adevărul și minciuna nu sunt două entități diferite ci două fațete ale aceleiași referiri. Ceea ce privit de deasupra e concav, observat de dedesubt e convex. Creditul cu buletinul de o parte pare gestul cel mai nobil și înălțător, dar de fapt e ademenirea săracului să poată pierde și ce mai avea. Ofereta a apărut după devalorizarea leului de peste două mii de ori. Adică cu banii cu care in 1989 cumpărai un autoturism Dacia, acum cumperi o șurubelniță, nu prea mare. Creditul cu buletinul nu se acordă oamenilor de afaceri ci numai celor nevoiași care cunoscându-și posibilitățile reduse nu ar fi apelat niciodată la o bancă și este o sumă prudentă. Mai nou a apărut o societate care iși trimite salariații la domiciliul locatarilor în incercarea de ai convinge să facă credite și asta spune tot.Vânzătorul te amăgește cu niște mărfuri din stocuri nevandabile la el în țară, Banca îi amăgește pe toti fiindcă nu mișcă nici un ban ci face doar socoteli electronice câstigând comisioane. E ca și cum celui care se îneacă îi arunci un colac galben și frumos încărcat cu nisip care îl trage la fund. Creditul cu buletinul este o afacere foarte rentabila pentru finanțator, pentru că el trimite acasă la datornic portăreii care ii iau inapoi aragazul neachitat dar și televizorul și patul. Și pe bună dreptate, aragazul fusese intre timp folosit! Cât despre ratele achitate rămân plătite. Pentru ofensa adusă ideii de cinste! Cine fură banca cu acoperiș cu tot nu este hoț și nici nu plătește daune. La fel este si pledoaria avocatului care manipulează textele cu aceeași abilitate pro sau contra, după cum o dictează bossul sau onorariul. Sistemul este special conceput, după ce te împrumuți, prin tertipuri nebănuite banca iți schimbă cum vrea dobânzile și comisioanele. O rata neachitată la termen te lasă și fără bani și fără casă. Nimeni nu e de vină ca firma unde lucrai dispare și tu rămâi pe drumuri, portăreii te evacuează din casă și jandarmii de pe stradă. Algoritmul e amplu și stereotip. Tot aparatul polițienesc luptă contra drogurilor, se fac capturi imense, dar se ard doar CDuri cu muzică sau software piratat. Se luptă contra criminalității dar tot ce e mai subtil și sofisticat în materie este pe larg popularizat prin toate mijloacele de media. Marii spărgători sunt recrutați de firmele de uși și de ferestre; falsificatorii, de banci; hackerii de firmele de software. Producătorii de viruși fac afaceri cu antivirușii, dacă discutăm de informatică. In biologie o campanie de vaccinare antihepatită ajuta la proliferarea SIDA și invers. Acele chirurgicale pentru puncții cervicale sunt importate gata infestate cu meningită. În județele din nordul țării se nasc copii seropozitivi din părinți sănătoși. Focarele de gripă aviară înfloresc și se sting prin telefon. În primăvara lui 2006 cănd Dunărea a ieșit din albie pe mii de hectare, gripa aviară s-a stins subit. După ce inundațiile au ieșit din agendă, a revenit în forță gripa aviară. Domnul dozează cu cumpătre. Dar nimic nu este de ajuns fiindcă este dinainte inclus în Teoria Conspirației sau a fost scris în vreo revista Romania Mare.



Pentru că ipocrizia a devenit a tot stăpânitoare, adevărul își ia lumea în cap. Și cu toate acestea, sau tocmai de aceea, vremea minciunii a apus. O frecvență nimicitoare o destramă. In ce ne privește e suficient să renunțăm la agresivitate, să fim sinceri și transparenți. Dacă nu o facem noi, printr-un mecanism subtil de feed back, ceva din mediu ne aplică fiecăruia corecția cea mai potrivită [200,(277)]. Un eșec, o suferință, o boală, o fractură, un accident, o depresie. Meniu infinit, pentru toate păcatele.
Mă voi servi tot de un citat din comentariul domnului Jigăranu Adrian.

“Cui ii plac teoriile astea n-are decat sa vitupereze in public, prefer sa-mi aprind o tigara, sa sorb o gura de Cola... thank you U.S.A for Cola ;)..si sa fiu fericit pentru asta.”

Evident că fiecare își poate alege singur formula fericirii personale. Coca cola este o băutură care până în 1903 se făcea cu extract din frunze de coca (ce conțin cocaină), de unde îi vine și numele. După acea dată formula băuturii a devenit secretă [253,438]. Orice producător este obligat să tipărească pe etichetă conținutul alimentului sau băuturii, este o regulă a societății de consum, dar nu este valabilă și pentru aceasta băutură. Confidențialitatea îl protejează pe producător care săracul e unul singur, de sănătatea cumpărătorilor nu se preocupă nimeni, sunt miliarde.



Din nefericire formula pe care mi-o recomandă domnul Matei Hutopila, pentru care îi mulțumesc, nu este fezabilă:

“decat sa te consumi din cauza asta, vezi-ti de viata ta. reflecteaza, mediteaza, descopera ce e cu adevarat important pt tine si numai pt tine. lumea nu merita 2 lei (vechi)”


Nu este fezabilă pentru că nu te poti rupe de lumea în care trăiești, și nici nu merită să o disprețuiești fiindcă e minunată dar nu lipsită de uscături.. Izolarea este o iluzie, legăturile sunt infinit de numeroase și de variate. Practic suntem un tot unitar. Ne influențăm unii pe alții și în comuniune și din izolare. Cât despre revelația pe care a avut-o e absolut adevărată:

“m-am dumirit ca nu e vorba de societatea DE AZI ci de SOCIETATEA UMANA. aceeasi societate in care doar actorii se schimba. cei veniti in locul lor joaca aceleasi roluri.”



Asta demonstrează că rolurile vin scrise de la alt nivel, Castingul, sufleurii, trimișii, misionarii, intrările și iesirile din scenă nu sunt apanajul nostru! Dar piesa se numește Teoria Conspirației, până la ridicarea cortinei publicul doarme și nu trebuie trezit.

De acuma știm:



“Dintre toate roadele pământului, omul e singurul care nu se coace niciodată.”



Mulțumesc încă o dată tuturor.