Suntem într-o epocă în care homosexualitatea a devenit larg acceptată, chiar și de către mulți creștini.
Subiectul în sine este foarte delicat, putem spune jenant, fiind ceva despre care nu se discuta în public în urmă cu câteva decenii.
Acum, a devenit însă un subiect de conversație obișnuit, care totuși, mai ridică multe semne de întrebare! Ca un creștin, primul gând care ți se trezește atunci când auzi cuvântul „homosexual”, este acela de „păcat”. Acesta scrie clar în Biblie:”Homosexualitatea este absolut interzisă, căci este un mare păcat!”
Am putea să ne oprim aici, considerând că am găsit răspunsul. Cu toate astea, suntem creștini și una din porunci este: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”! Oare, persoana homosexuală nu e aproapele nostru? Putem să nu-l iubim?
Dumnezeu a făcut bărbatul și femeia. Le-a poruncit să se iubească și să umple pământul! I-a unit...Dumnezeu nu a făcut să se iubească două persoane de același sex, iar ei totuși există...Tot în Biblie, scrie: „De aceea, Dumnezeu Și-a luat mâna de pe ei și i-a lăsat să facă toate lucrurile acestea rele, încât până și femeile lor și-au schimbat rostul lor normal într-unul împotriva naturii, complăcându-se în relații sexuale una cu alta. Iar bărbații, în loc să aibă raporturi normale cu femeile lor, ardeau de pofte unul pentru celălalt, făcând lucruri rușinoase între ei și primind, drept rezultat în sufletele lor, pedeapsa pe care o meritau cu vârf și îndesat!”
Un moment în care omul a fost părăsit de Dumnezeu, chiar pedepsit putem spune…Nimeni nu poate trăi fără Dumnezeu, nimeni nu există fără Dumnezeu, așadar, nu se poate condamna un om care nu are putere de decizie asupra sufletului său, asupra trupului său… Homosexualitatea este rezultatul păcatului, pedeapsa însăși, pe care a căpătat-o fiecare din cei care se chinuie cu ea. Important este reînnoirea omului, readucerea lui la o stare sănătoasă, dumnezeiască.
“Așa că, menirea unor astfel de legi este să-i infiereze ca păcătosi pe toți cei care sunt imorali și necurați: adică pe homosexuali, pe răpitori, pe mincinosi și pe toți ceilalți care prin faptele lor se împotrivesc”. Așa cum au căzut în păcat prin această boală cumplită, tot așa au puterea să se curețe prin credință, dragoste și viață curată. Tot ceea ce este imoral ține nu de nerespectarea unei legi, ci de încălcarea legilor naturale ale ființei umane. Nimic nu poate fi mai imoral ca pângărirea chipului dumnezeiesc al omului, pângărire care îl acoperă de păcat. De aceea, caracterul extrem de imoral al homosexualității trebuie înțeles din punctual de vedere al degradării umane.
Boala, este rezultatul păcatului, implicit, homosexualitatea este o boală. Omul căzut în păcat, este un om chinuit permanent. El ajunge să transforme nefirescul în firesc, inconștient, fiind orbit de păcat. Este într-o permanentă nesiguranță! Când această nesiguranță rezultă din structura generală a experienței umane, ea produce adesea maladii sociale grave care, până nu demult, stăteau ascunse la umbra conștiinței sociale. Homosexualitatea este una din aceste boli.
Ceea ce poate fi condamnat în homosexualitate, este păcatul sub forma actului sexual: în sensul că așa cum o persoană heterosexuală alege să trăiască în feciorie până la căsătorie, tot așa și o persoană cu instincte homosexuale, poate să trăiască în curăție, deoarece nu este căsătoria acceptată în Biserică.
În concluzie, nici un creștin nu are dreptul să-I condamne pe cei care au căzut în păcat. Ar trebui să încerce să îl readucă la sănătatea spirituală pierdută. În cazul homosexualității, cine neagă faptul că, din punct de vedere moral, această înclinație este greșită, își asumă cumplitul risc de a îndruma greșit o ființă umană, respingând astfel posibilitatea de vindecare a celor care au nevoie de tratament. Acesta este tratamentul pe care îl poate da omul, dar fiecare creștin este înștiințat de faptul că fiecare păcat este vindecat și oprit de Dumnezeu, căci ne-a arătat asta: “Și așa erați unii din voi! Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost socotiți neprihăniți, în Numele Domnului Iisus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru” ….Și a promis vindecarea…” Nu uitați însă un lucru: poftele dăunătoare care pătrund în viața voastră nu sunt deloc o noutate. Sunt mulți care au avut de înfruntat exact aceleași dificultăți, înaintea voastră. Și nici o ispită nu e irezistibilă. Puteți să vă bizuiți pe Dumnezeu că El va avea grijă ca ispita să nu devină atât de mare încât voi să nu vă mai puteți împotrivi ei; căci El a făcut o promisiune în acest sens și va face precum a zis: El vă va arăta cum să scăpați de sub puterea ispitei, astfel încât să vă puteți totuși împotrivi cu răbdare.”