Se vor face 17 ani. Și întrebarea pe care mi-o pun, în fiecare an, este dacă a meritat sacrificiul celor de atunci. Și încerc să și răspund. Fără noimă, fără ierarhii sau scări de valori.

Președintele României anunța, la deschiderea anului școlar, că nici el nu s-a omorât cu învățatul și uite unde a ajuns. Elevii zilelor de azi se bat între ei, cu profesorii, se fotografiază cu mobilul atunci când își cară picioare în stomac sau când dau cu pumnul în tablă. În curând probabil că vom ajunge din urma procentul american ce susține că soarele se învârte în jurul pământului. Și ce, licuriciul cel mare de la care suge președintele României a ajuns unde a ajuns tot fără să “învețe” prea mult. Același președinte al României bea la masă cu unul dintre cei mai nocivi oameni publici (gigi becali), legitimându-l în acest fel în ochii tinerilor, cel puțin prin funcția pe care o ocupă,și apoi se suie în mașina și conduce. Din păcate nici un organism al societății civile nu face un scandal monstru pe această tema, lucru care să-l determine pe președintele României să-și ceară scuze.
gigi becali e noul nostru patron spiritual. O ființă umană care are toate caracteristicile necesare pentru a se crede despre ea că ar fi aruncat un scuipat și o piatră drept în obrazul “ăluia” de se credea regele iudeilor. Niciodată neanderthalianismul și banii nu și-au dat mâna într-o caricatură mai tristă. Emil Hurezeanu l-a invitat într-o emisiune, “România mea”, punând și el umărul la crearea unei imagini cristaline. Dentologic, corect - moral, sinucidere curata, a fost reținut în aprecieri, fără să pună o clipă la îndoială latura mizeră a personajului. Acum, la “cap si pajura”, pedalează pe micimea personajului ori de câte ori o cere scopul. Coerență structurală de invidiat.
Cristian Tudor Popescu pedalează în gol la aceeași emisiune, mitraliindu-l, pe bună dreptate, pe băsescu, probabil în ideea că de la cap se împute peștele. Din păcate, acolo e demult stricat. Dacă formatorii de opinie pot și trebuie să schimbe ceva, trebuie să se adreseze tinerilor. Și să aibă un mesaj direct, tăios, nu unul subtil. Aproape nimeni nu mai are timpul sau capacitatea de a întelege subtilitațile.
Octavian Paler se declara iarăși dezamăgit de președintele româniei. E a doua oară, după ce-l susținuse și votase pe Constantinescu. Nu știu cum și-a imaginat un om de talia scriitorului că băsescu va fi util, asta după ce a văzut cum s-a descurcat ca primar al capitalei. Mai nou octavian paler este terfelit de gigi becali. Asta și pentru că cineva de la editura unde scriitorul și-a scos penultima carte l-a rugat pe gigi becali să sponsorizeze volumul. Când te bagi în cocină te mănâncă porcii. Proverb românesc.
Cărtărescu este expresiv pentru starea culturii românești. Un om cunoscut publicului larg îndeosebi prin banala “de ce iubim femeile”, nu mișcă un deget pentru a schimba ceva în țara asta. E completamente absent din viața socială.
pleșu, liiceanu. Discipolii lui Noica. Filosoful mânca pe o tablă de lemn dintr-o strachină. Ei sunt bine. Unul are fundație, altul editura unde se publică Coelho. Alt lucrător șef la fabrica unde se inchid mințile nevolnice în conserve. Bine că a murit omul Noica și n-a apucat să-și vadă discipolii-oameni.
După patapievici am alergat acum mulți ani să-i transmit că dacă românii au o inimă de rahat el e primul roman pe lista asta. Pentru ce a acumulat toate noțiunile, informațiile, pentru ce și-a construit o anumită anvergură dacă nu se pune în slujba cetății? Să fie oglinda singurul nostru inamic? Să vrem să învingem doar faptul că suntem niște insignifianți în economia acestei lumi? Nu pentru ceilalți acumulăm?
radu moraru, dan diaconescu, cel de la garantat 100%, mădălin ionescu, tucă, tănase, turcescu. Moderatori care, vorbind, te fac să intri într-o lume meschină, te fac să simți cum te prosteți în timp real. De la limitarea lui moraru până la absurditatea milioanelor de telespectatori a lui diaconescu, de la platitudinile lui ionescu sau tucă, până la infatuarea lui turcescu sau ipocrizia lui tănase nu e lungă calea de străbătut.
manele, emisiunea lui dan negru, dragostea de la clejani, la bloc, vacanța mare, divertis, instrumente de micșorat orizonturi. Ghilotine ale capacității de a alege.
videanu, vanghelie, tăriceanu, năstase, geoană, politicieni vidați de orice fel de înțelege a resorturilor psihologice care-i pun în mișcare pe rămâni, lipsiți de orice capacitate de a aprehenda realitatea sumbră în care se afundă românia.
Tinerii noștri intelectuali care nu reușesc să se exprime original, dac-o mai fi original, decât în termenii ce denumesc zonele genitale, care nu fac decât să constribuie din greu la marasmul acesta urât mirositor. Capacități care se chinuie să născocească tot soiul de expresii care să șocheze. Suflete care se chinuie să-și facă să zornaie interiorul înghițind monezi.

Se vor împlini 17 ani și aproape nimeni nu-și mai aduce aminte. Nimeni nu se mai gândește dacă merită ceea ce au făcut unii oameni pentru ei. Eu mă întreb și, din păcate, mă regăsesc în toți cei mai sus enumerați. Puțin sau mult, rar sau des, nu contează. Eu mă întreb. Atât mi-a mai rămas, semnul de întrebare. De aceea textul ăsta e o invitație. La răspunsuri.