Citind în cartea Danei Altman, „Mediul virtual:despre multiplicitatea artei”, apărută la editura Bastion, Timișoara, 2008, am regăsit o legătură interesantă pe care autoarea o face, cea între tehnologie și artă. Astfel, autoarea afirmă în acest capitol că obiectul artistic nu mai este unul exclusiv apărut prin recurgerea la obiecte din mediul estetic, ci sunt plasate obiecte din alt mediu, subliniindu-se valorile artistice ale acestora. Dar nu este vorba despre a plasa un P.C. într-un muzeu și de a afirma că acesta este obiect de artă. Ci de a folosi P.C.-ul la crearea de artă În aceasta rezidă întrepătrunderea tehnologiei cu arta: prin fuziunea tehnologiei cu arta și ajungerea la rezultatul de realitate virtuală. Aici apare, așa cum precizează și autoarea citată, o interactivitate artist – public; aș merge mai departe, amintind un gen artistic despre care am mai scris, Steampunk, care recurge la tehnologie, la obiecte tehnologice (mouse – uri, P.C.-uri, etc.) pentru a le transforma, după vechiul stil victorian. În acest caz, tehnologicul are valoare artistică în măsura în care poate să renunțe la imaginea sa actuală, păstrându-și utilitatea, dar căpătând o nouă înfățișare. Obiectele tehnologice pot fi artistice, în măsura în care „îmbracă” un nou înveliș. Ele nu pot să părăsească acel caracter util, pentru că, dezvelit de acesta, ar deveni caricaturi și, deci, urâte. Obiectele tehnologice nu pot fi, e asemenea, introduse propriu-zis, într-o sală de muzeu, deoarece lumea ar vedea utilitatea lor, pe de-a-ntregul: tehnologia e vitală și, deci, nu se poate face abstracție de ea. Tehnologia e artistică în măsura în care se renunță la latura agresivă a acesteia, îmbrăcând o latură mai frumoasă, transformată în iconuri din altă perioadă.