poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-21 | | Ca să existăm, avem nevoie de aer, apă, hrană, căldură și lumină. Nimic nu poate fi conceput în economia planetei fără apă. Se pare că datorită consumului mare de apă, în curând, populația globului va suferi de sete. Dacă ținem cont de faptul că pe suprafața pământului nu există decât 20 miliarde, estimată pentru anul 2100. În zilele noastre apa este tot mai poluată. La robinete curge o apă din ce în ce mai murdară. Peștii mor în lacuri, mări și oceane. Apele negre rezultate în urma deversărilor de petrol în ape sunt tot mai frecvente. Petrolierile transportă 550 000 tone de petrol, astfel accidentele pot fi devastatoare. Petrolul plutește pe suprafața mării, formând o peliculă care blochează pătrunderea luminii necesare plantelor marine. Păsări și pești pot fi prinși și otrăviți de valul de petrol. Dar cu toate că mor mii de animale, majoritatea zonelor din largul mării sau de pe coastele afectate se refac în câțiva ani. Substanțele organice duc la înflorirea apelor, care-și pierd însușirile de ape potabile. Deșeurile din industrie și agricultură sunt deseori deversate în ape, în ideea că apa curge, iar oceanul este un coș de gunoi uriaș și fără fund. Nici apa curată nu are tinerețe fără bătrânețe și viață fără moarte!!! Oceanul Pacific a suferit în urma poluărilor nucleare, deoarece Guvernamentul Francez a testat acolo armele nucleare. Stare naturala: In natură, apa se găsește din abundență, în toate stările de agregare: " în stare lichidă (forma în care acoperă 2/3 din suprafața pământului: sub forma de mări, oceane, râuri, fluvii, ape subterane); " în stare solidă (formează calote glaciare); " în stare gazoasă (atmosfera conține o cantitate considerabilă de apă, sub forma de vapori de apă, invizibili). Apa urmează un circuit în natură. Căldura soarelui determină evaporarea apei de pe uprafața pănântului. Vaporii rezultați se ridică în atmosferă. Dacă în atmosferă saturată cu vapori de apă apare o scădere a temperaturii, parte din vaporii condensați iau forma de nori, ceață, ploaie, zăpadă sau grindină. În anotimpurile calde, dar cu nopți răcoroase se depune roua, iar dacă temperatura solului este sub 0 C, se depune bruma. Apa este un component indispensabil vieții. Un om consumă în medie 3 l apă/zi, iar corpul său are un coținut de 60-70 apă%. Un pom evaporă aproximativ 200 l apă/zi. Ființele vii nu pot supraviețui în absența apei, toleranța la deshidratare depinzând de specia respectivă. Un adult normal trebuie să absoarbă aproximativ 2,5-3 l apă/zi, preluați fie sub forma de băuturi sau apă conținută în alimente precum și apă de combustie a alimentelor și țesuturilor (aport endogen). Dacă ne raportăm la regimul vegetal, apa este conținută în: salate, castraveți, andive (95 ) sau în roșii și morcovi (90 ). Merele conțin (85), cartofii (80) , sporii bacteriilor doar (50) , fasolele și mazărea (10) . Dacă apa joacă un rol atât de important pentru viață, în mod firesc se pune întrebarea: care este rezistența organismelor în condițiile lipsei apei? Cămilele traversând deșertul își pot produce aproximativ 40 l apă prin oxidarea grăsimilor ce se găsesc în cocoașă. În condiții normale, cămila se hrănește însă cu plante verzi, ce conțin multă apă. Se cunosc insecte ce iau apă de la vegetale uscate dar higroscopice (absorb umiditatea din aer). Rozătoarele din deșerturi pot trăi în absența apei consumând doar ierburi, scoarța de copaci, frunze uscate. În captivitate apa este procurată pe cale endogenă adică prin oxidări celulare, reușind să trăiască fără să bea chiar 6 luni. Carnivorele care au nevoie imediată de apă, pentru a-și elibera rezidurile azotoase se hrănesc cu erbivore ale căror țesuturi conțin multă apă. Toate animalele de pe glob, ca și omul, posedă modalități de procurare a apei. Animalele din stepele uscate și deșerturi, șerpi, șopârle, girafe, zebre, struți au capacitatea de a acumula mari cantitați de lipide (grăsimi) prin oxidarea cărora rezultă apă (la o cămilă rezerva de grăsimi din cocoașă este de 110-120 kg). Se știe că arșița din zonele de deșert este mai suportabilă decât cea din pădurile tropicale umede. Aceasta se explică prin faptul că în atmosfera umedă sudoarea se evaporă lent, se adună în picături ce se preling pe corp și nu apare senzația de ușurare. De ce nu putem bea apa de mare? Răspunsul este la îndemână dacă se cunoaște compoziția apei de mare. Aceasta conține săruri. Peștii au un aparat de desalinizare, ce se află la nivelul branhiilor unde, celulele specializate preiau din sânge sărurile și împreună cu un mucus foarte concentrat le eliberează în mediul înconjurător. Apa are proprietați uimitoare și cu multiple implicații, dar cea mai puțin cunoscută pare a fi capacitatea ei de a forma o peliculă superficială rezistentă, ce este rezultatul unei atracții reciproce foarte puternice dintre moleculele stratului ei superficial. Apa de izvor: atunci când izvorăște dintr-o zonă curată, în care mediul subteran nu este impurificat, este suficient filtrată pentru a o face potabilă dar este sensibilă la modificări de climă și poluare la suprafață. În special pentru apele de podiș sau de deal, perioadele ploioase sau dimpotrivă, secetoase, afectează în mare măsură conținutul de minerale și microorganisme, uneori apa pierzându-și potabilitatea. Apa minerală naturală: Apa minerală naturală provine dintr-o sursă ce a fost supusă unor teste de calitate stricte, prevăzute prin lege. Spre deosebire de simpla apă de izvor, o apă minerală de calitate este obținută prin foraje la mare adâncime care îi asigură stabilitatea, temperatura și conținutul de săruri minerale constante, indiferent de condițiile climaterice de la suprafață. Mai mult, dacă apa minerală este extrasă dintr-o zonă declarată rezervație naturală, straturile minerale subterane ce îi asigură filtrarea vor fi menținute în cea mai bună stare, asigurând o protecție eficientă împotriva oricarei contaminări microbiologice. Apa minerală naturală este practic apa pură, netratată, cu excepția eliminării elementelor instabile și adăugarea de dioxid de carbon natural. Ea ajunge la consumator intactă, cu toate calitățile sale naturale. Adaosul de dioxid de carbon natural extras din același spațiu natural ca și apa îi asigură încă o dată integritatea. Pentru prepararea laptelui pentru bebeluși mulți pediatri recomandă apa minerală microbiologic pură. Apa carbogazoasă: obținută adesea chiar "de la robinet" sau din surse echivalente, re-purificată prin metode industriale și adăugându-i-se dioxid de carbon industrial, apa carbogazoasă este practic o apă lipsită de noblețe ce și-a pierdut întreaga bogăție și "viața" intrinsecă. Ea este o simplă apă gazoasă, mai bine purificată decât cea de la robinet. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate