Suntem sclavii banilor

Nimic nu mi se mai pare anormal în această lume, în care toți aleargă să facă bani. De la cerșetorul care stă cu mâna întinsă la colțul străzii, în fața bisericii, în fața barului și cere: Dă-mi și mie un ban! După ce își face suma se duce și-i bea, până la marele afacerist care se plimbă în mașină luxoasă cu femei frumoase, aruncă cu banii la ruletă, se urcă beat la volan, îl prinde poliția și spune că n-a băut de când mă-sa l-a făcut. Nu mi se mai pare anormal nici faptul că mulți își pun capăt zilelor, pentru că nu știu cum să iasă din acest marasm al lipsei banilor, lăsând în urmă o familie care se va descurca și mai greu. Nu mi se mai pare anormal nici atunci când văd tineri adolescenți, consumatori de droguri, care fac crime pentru a face rost de bani cu care își cumpără doza zilnică.
Sclavii n-au avut drepturi niciodată, stăpânii au avut drepturi depline asupra lor.
Stăpânul nostru este banul, el dictează asupra noastră. Va trece mult până când ne vom ridica împotriva stăpânului. Cât timp banul dictează, aceasta este normalitatea.
Toți știm că banul este ochiul dracului, și mai știm că dacă nu ai bani în buzunar, miroși a prost. Nimeni nu vrea să miroasă a prost.
Trăiască banii!