Noțiuni. Totul se reduce la ele. La convenții și corespondențe acreditate. Odată stabilite nimic nu le mai poate schimba înțelesul atribuit. Fiecare noțiune se diferențiază de toate celelalte, iar autonomia duce la multiplicitate, la infinita amplificare a înțelesurilor.
De aici infaibilitatea care conduce la pretenția de a supune, de a exprima natura, întrucât nimic nu mai poate schimba numele prin care sunt exprimate noțiunile. Câtă falsitate, ce monumentală eroare!!! De ce?

Culmea e că după ce au fost substituite între ele "noile" noțiuni sunt automat validate în mintea subiecților. Calitatea lor rămâne aceeași, ele își păstrează statutul de mesageri în care este încorporat adevărul oficial conform principiului sine qua non o noțiune nu poate fi decât una. Adevărul trece printr-o tranzitare retroactiva, cel nou anulându-l pe cel anterior. Nu contează decât SPAÞIUL, vehicolul care îl transportă, noțiunea. E ca și cum indivizii din mulțimea strânsă pe peronul unei stații s-ar transforma, urcând pe rând fiecare într-un vagon diferit, în unul și același adevăr.

Ai putea avea un "elan" ciripind și legănându-se într-o colivie dacă papagalul ar fi cunoscut sub denumirea de elan și un trofeu cu coarne ramuroase de "papagal" expus cu mândrie pe perete. În conștiință, de fapt, noțiunile nu se schimbă ci doar numele lor. Comparativ cu normalitatea, în dimensiunea deformată avem același animal și aceeasi pasare care există sub alt nume. Desigur nici papagalul și nici elanul "adevărat" nu și-ar mai respecta identitatea REALÃ, dar tot s-ar diferenția în continuare între ele. ACOLO nimeni nu le-ar putea confunda. Eroarea nu apare decât introducând simultaneitatea noțiunilor folosite în două lumi diferite. Mai corect ”medii” fiindcă lumi e prea mult spus. Să ne mărginim la singura lume cunoscută, cea pe care o avem.

Un experiment interesant (nu știu dacă a fost deja efectuat, e foarte posibil să fi fost) ar ca un grup de copii numit ALFA să fie învățați de mici să identifice un elan într-un papagal și viceversa, așdar doar aceste două noțiun să le fie alterate, lăsându-le neatinse pe celelalte, apoi, după un anumit interval, în prezența unui eșantion BETA compus din covârstnici obișnuiți, fiindu-le prezentate imaginile unui elan și unui papagal, să fie rugați să recunoască speciile respective.

De-abia atunci ar ieși la iveală confuzia, uluiala și zădărnicia produse de noțiunile care se bat cap in cap. Și după cât timp ar fi posibil ( DACÃ ar fi, desigur, posibil) să fie depașită falsitatea indusă de litera de lege a noțiunii și să se ajungă la punerea de acord între grupuri prin necesara echivalare a afirmațiilor de sinteză emise de reprezentanții sau o parte din reprezentanții ALFA și BETA? Astfel, pentru primii "papagalul vostru e elanul nostru" e echivalentă pentru cei din BETA cu "elanul nostru e papagalul vostru" în timp ce "elanul vostru e papagalul nostru" coincide cu afirmația BETA "papagalul nostru e elanul vostru". Să nu uităm că ambele grupuri văd aceleași imagini: un singur papagal și un singur elan!

Măcar în acest caz fiindcă, atenție, pornind de la doar două noțiuni întreg sistemul de valori ar fi zdruncinat; încetul cu încetul totul ar fi pus sub semnul îndoielii, ar fi începutul sfârșitului, propagarea dezintegrării.

Desen de Juan Miro

Rezultă că, din moment ce aceste sisteme se anulează reciproc, unul dintre ele va trebui abandonat.

O viziune înspăimântătoare, cu nemăsurate consecințe ar fi ca TOATE noțiunile unei comunități să fie PERMANENT inversate între ele (dar de către ce minte nebunească și pentru care scop? )

Cum ar fi să se creadă că mâinile înseamnă picioare, stânga dreapta, înaintele înapoi, fața spatele etc etc într-o lume FIREASCÃ?