poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-25 | |
Ilustru descendent al unei familii de aristocrați de origine danezo-norvegiană, pictorul George baron Lovendal s-a născut la Sankt-Petersburg, în 10 mai 1897. Datorită revoluției bolșevice din Rusia anului 1918, Lovendal s-a refugiat, împreună cu familia sa, la Chișinău, unde a lucrat la Teatrul Buff, între anii 1918-1922 și apoi la București (1922-1926). În perioada 1926-1937, el a desfășurat o activitate culturală de excepție la Cernăuți, timp de 19 ani fiind directorul artistic al Teatrului Național din fosta capitală a Bucovinei. Pictor, poet, povestitor, actor, dansator, mim, balerin, regizor, pictor scenograf, acrobat și maestru de balet, Lovendal a fost cea mai fascinantă și complexă personalitate culturală din Bucovina interbelică. Era un personaj fantast și boem de o vitalitate și o virilitate care l-ar fi făcut invidios și pe celebrul Casanova, avînd o putere de muncă titanică și un suflet cald și generos, care vibra la întîlnirea cu celălalt. A fost numit pe drept cuvînt ''pictorul Bucovinei'', fiind creatorul celei mai cuprinzătoare tipologii artistice a țăranului român, operă realizată în timpul peregrinărilor sale prin satele mîngîiate de frumoasele obcini.
Inspirat de patosul și tușele vibrante ale expresioniștilor nordici, Lovendal a pus accentul pe trăsăturile particulare care individualizează un personaj, pe scoaterea în lumină a legendei sale personale. Fiecare portret al său este o poveste alcătuită din hieroglifele stranii ale chipului și din magica lumină a ochilor, în care se concentrează parcă întreg universul. Baronul Lovendal nu a pictat chipuri umane, ci povești esențiale, arhetipuri ale umanității, spre a ne reaminti că Dumnezeu s-a făcut om pentru ca omul să devină Dumnezeu. Þăranii săi nu au fost pictați, ci au fost obligați, printr-o tehnică spirituală, situată dincolo de liniile și culorile materiale, să se scufunde în intimitatea propriului mister, revelat apoi pe pînză. Este autorul unui portret de tînără țărancă, Ana Maximeț, din satul Mahala de lîngă Cernăuți, pictat în ianuarie 1937, al cărei chip enigmatic rivaliza cu celebra Mona Lisa, așa cum au scris criticii de artă ai vremii. Supranumit ''Madona Bucovinei'', acest tablou a ars, din nefericire, la Koln, în anul 1942. Expusă, în 1937, în vitrina magazinului de muzică ''Orfeu'' din București, ''Madona Bucovinei'' a perturbat circulația de pe Calea Victoriei, datorită mulțimii de curioși care doreau să o vadă, fapt pentru care Lovendal a fost chemat la Poliție, fiind amenințat că va fi amendat, dacă nu-și retrage tabloul din vitrină... Regretata Lidia baronesse Lovendal Papae, fiica pictorului, și soțul ei, cunoscutul arhitect Radu Mihai Papae, mi-au povestit în toamna anului 1996, ore în șir, cu înfrigurare și pietate, despre personalitatea tulburătoare a tatălui. A început să picteze chiar înainte de a vorbi și a umbla. Apare ca actor și balerin, la vîrsta de 18 ani, pe scena Teatrului Imperial din Sankt-Petersburg, unde exigențele erau de nivel european, alături de dansatori celebri, precum Nijinski și alții. A fost unul dintre pionierii artei scenografice din România, fiind creatorul primei scene glisante la Teatrul Național din Cernăuți, în 1926. A inventat apoi o scenă turnantă circulară, împărțită în sectoare. A pus în scenă, tot la Teatrul din Cernăuți, prima piesă science-fiction din România, ''R.U.R.'' de Karel Capek, la scurt timp de la premiera sa mondială la Praga. În acest spectacol, Lovendal a imaginat și a folosit pe scenă sateliți artificiali și chiar platforme zburătoare, cu această ocazie fiind introdus în vocabularul limbii române cuvîntul ''robot''. Este și realizatorul celebrei cortine a Teatrului Național din Cernăuți. Între anii 1918-1945, George baron Lovendal a fost scenograf la numeroase teatre din țară, fiind unul dintre promotorii teatrului de avangardă. A realizat decoruri pentru circa 200 de piese de teatru, lucrînd, de obicei, singur, fără nici un ajutor. A pictat decoruri, timp de 118 ore, fără întrerupere, în anul 1934, la Teatrul Național al Banatului, cînd a pus în scenă opereta ''Þara Surîsului'' de Franz Lehar. În stagiunea 1929-1930 a stabilit un alt record, încă nedepășit pînă în prezent, realizînd personal decorurile pentru 38 de piese de teatru, la toate grupurile etnice din Cernăuți, care aveau o viață culturală extrem de bogată. În 1923 a cîștigat Concursul Național de Arhitectură cu un proiect pentru Primăria municipiului București, dar, fiindcă nu făcea parte din Uniunea Arhitecților, rezultatele concursului au fost anulate după aflarea numelui cîștigătorului. A fost și un apreciat pictor monumentalist, fiind realizatorul renumitei fresce de la Pavilionul Expozițional București, din anul 1938, precum și autorul primelor fresce murale în stil cubist, în barul ''Astoria'' din Cernăuți, în 1932. După socotelile unor specialiști, George baron Lovendal pictase, pînă în anul 1946, peste 100.000 de metri pătrați. ''Tata spunea că țăranii aceștia au clădit țara, ei sînt părinții întregului popor. Ne-a învățat să-i respectăm și să-i iubim mai mult decît pe politicieni și directori. Se iscălea simplu, GL, însă țăranilor pictați le-a trecut numele complet, precum și numele satului'', își amintea Lidia, fiica artistului. Lovendal a fost profesorul, îndrumătorul și prietenul unor cunoscute personalități, precum Victor Ion Popa, G. M. Zamfirescu, Radu Beligan, Grigore Vasiliu Birlic, Nineta Gusti, Oleg Danovschi, Sică Alexandrescu, Jules Cazaban, Ileana Bardă și alții. A fost inițiatorul Muzeului Satului din București căruia i-a ales și locul, ulterior în realizarea acestui proiect de interes național implicîndu-se prof. Dimitrie Gusti și scriitorul Victor Ion Popa. A fost salvatorul mănăstirilor din Bucovina. În anii '30 a plătit un meșter să repare acoperișul bisericii de la Mănăstirea Sucevița. În 1935 a surprins, tot la aceeași mănăstire, un țăran care încerca să dea jos, cu dalta, fresca de pe pereții exteriori, din ordinul mitropolitului Bucovinei, Visarion. În urma intervenției sale, proiectul de ''renovare'' al proaspătului mitropolit a fost oprit. ''Tatăl meu s-a îndrăgostit de Bucovina, pentru că el credea că aici este o concentrare de suflet, o esență a spiritului. Aici s-a păstrat tradiția străveche a tuturor neamurilor Europei, obișnuia el să ne spună, și am descoperit, prin studiile mele ulterioare, că avea dreptate.'' ''Pictorul Bucovinei'' a cunoscut-o pe soția sa, Ariadna, în anul 1918, la Soroca. A furat-o de la părinți, pe fereastră, cînd aceasta avea 18 ani. Ea cînta, în acel moment, Mozart, la pian, la lumina lunii, fiind cucerită în primul rînd de poeziile tînărului pictor. Marele pictor nu a pierdut firul Ariadnei pînă la sfîrșitul vieții sale, la 18 februarie 1964, în București. Fiind de origine aristocrată, numele lui Lovendal a fost trecut sub tăcere în timpul regimului comunist, cînd a suferit mari privațiuni împreună cu întreaga familie. Nu a fost inclus de pildă în lucrarea ''Arta românească-modernă și contemporană'', publicată de Vasile Drăguț și Vasile Florea, la editura ''Meridiane'' în 1982, și nici în ''Mic dicționar enciclopedic'', apărut în anul 1986. Doar cărturarul bucovinean Emil Satco, de la Biblioteca Bucovinei ''I. G. Sbiera'', i-a dedicat un studiu în cartea ''Arta în Bucovina'', publicată în 1984. Lidia baronesse Lovendal Papae și Radu Mihai Papae au reușit să strîngă, cu mari eforturi, o impresionantă colecție de circa 450 de lucrări semnate GL, pe care și le-ar dori orice mare muzeu din lume. Majoritatea tablourilor reprezintă țărani și mănăstiri din Bucovina, iar casa veche în care locuiau cei doi, atunci cînd i-am cunoscut, avea zidurile crăpate de cutremure. Personalitate renascentistă, pictorul care a refuzat să fie consilier artistic și scenograf la Metropolitan Opera din New York, pentru a reda sufletul nobil al țăranului bucovinean, cred că ar merita să revină postum în mijlocul fabuloaselor sale personaje, prin înființarea unui muzeu de artă care să-i poarte numele. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate