Să nu crezi că nu am rumegat înainte de a scuipa cele ce vei citi. Ba chiar, am meditat atât de profund încât m-a pufnit râsul. Un râs de nestăvilit, ca al buldogului Mitrea. Că așa e câte o dată românul, râde când trebuie să plângă și invers. Tărășenia a pornit de la o glumă a Ministerului Muncii și Familiei.
Se zvonește prin târg(uri), că funcționarii acestui minister ar fi emis o lege, care spune că nu poți semna actul de căsătorie dacă nu ai atestat de bună purtare în cuplu. Atestat care se obține în urma unor cursuri intensive și contra cost, sau contra cost și intensive, nu știu sigur.
Nostim, nu-i așa?
Dacă aș fi un antisemit împuțit, aș zice că numai un evreu putea fi în stare să propună o astfel de lege. Numai un evreu, ca statul român, se pricepe să scoată bani din orice. Cum eu nu sunt împuțit și nici antisemit, de nici un fel, n-o să zic treaba asta.
Pe de altă parte mă gândesc că așa îți trebuie. De ce nu te-ai născut mai devreme, în Evul Mediu, sau mai înainte? Ce-ai avut de făcut până acum? Te-am trimis eu să culegi căpșuni în Spania? Te-am trimis eu să faci pe șoferul de tir prin Italia sau pe salahorul prin Germania? Nu nenică, te-ai dus singur, de capul tău. Acum vrei ca tot babalâcii să-ți rezolve problema. Să te instruiască, să -ți ia banii pe cursurile de pregătire intensivă, pentru că altfel, n-ai de unde să știi cum e să fii căsătorit și te poți deda la alte alea, imberb cum ești.
Si apoi, dacă-i lege e și tocmeală. Nu ai încotro. Musai să faci aceste cursuri. Sunt multe lucruri pe care trebuie să le știi înainte de a te înlănțui eterna și fascinanta dragoste în căsnicie. De exemplu, n-ai de unde să știi cum să-ți speli progenitura cu mașina de spălat Indesit, cum s-o usuci cu fierul de călcat Phillips, ca să nu se încrețească pe la margini. Pramatie mică, nepregătit cum ești, s-ar putea ca atunci când Cleopatra ta arde rântașul la ciorba de fasole, să-i trăsnești, așa din senin, un linguroi la ureche, înainte să te apuce remușcările.
Mai vrei exemple? Mai am. Te umplu cu exemple care ar trebui să-ți deschidă ochii și portofelul și să faci dracului pregătirea asta intensivă care îți va garanta fericirea în căsnicie până la adânci bătrânețe și mai departe. Și, să nu-mi vii cu scuze de genul, ”știți n-am casă, n-am serviciu, dar o iubesc pe Cleo și vreau să mă însor”. Foarte bine, vrei să te căsătorești, să ai o familie, să-ți împrospătezi neamul, plătești frate. Că n-o fi statul atât de tâmpit să-ți plătească ție cur(s)urile de inițiere în căsnicie, care căsnicie, în urma acestor cur(s)uri, nu se va destrăma niciodată, orice ar fi. Asta pentru că vei fi instruit și nu te poate duce nimeni cu preșul de la ușă.
Așa că, nu te mai da arbore cotit. Dacă nu ai ungerea cum trebuie, s-ar putea să te gripezi și, ne luând atestatul de bun familist, să rămâi pe veci o simplă manivelă celibatară. Nu încerca să iei lecții particulare de la străbunici, bunici, unchi, mătuși, veri și verișore, sau mai știu eu ce alte persoane de bine cunoști tu. Îți vei pierde timpul de pomană. Nu-ți va folosi la nimic. Tot ce-ți va folosi vei descoperi doar la aceste cursuri. Numai aici vei învăța unde să arunci spălătura de la vase și să nu o arunci unde nu trebuie pentru că poți da de belele.
De aceea eu zic să te bucuri că ai dreptul legal de a te instrui și aș zice să te bucuri cu atât mai mult, cu cât, nici nu ai luptat nu știu cât pentru acest drept. Cam de pomană ți-a venit acest drept. Ca și dreptul bătrânilor de a se folosi de baston. Mă gândesc că și șmecherii ăștia ar trebui să plătească pentru acest drept. Păi, cum vine asta, te folosești de un lucru care îți aduce beneficii și să nu plătești nici o taxă? Și ce dacă unii nu se mai pot bucura de el? S-au bucurat înainte când au putut. Acum trebuie să plătească cineva. Să plătească moștenitorii care-i toacă jumătatea de pensie, dacă nesimțitul s-a grăbit și a sărit în ladă. Să terminăm odată cu specula.
În ceea ce privește legea care te privește, mă gândesc că ea, adică legea, poate fi îmbunătățită după un model iranian de prin ani “80. În acest sens, ar trebui să se specifice, cu lux de amănunte, să știe tot poporul, când ai voie, cât ai voie și cum ai voie să-ți iubești prospătura sau mă rog, prospețelul. Să se planifice totul, la centimă. Lucrul planificat, succes garantat. Pentru că nu mai putem merge înainte, așa...orbecăind din divorț în divorț!!
Din păcate, nu pot să te lămuresc asupra faptului, cine, unde și în baza cărei specializări poate preda lecțiile de bună purtare în căsnicie. Eu în orice caz, nu. Săpăturile continuă. Þine aproape.