Lui Cristian nu-i placea un nume:Dumitru. Poate ca era o reminiscenta din prima copilarie, poate dintr-o alta viata, niciodata nu si-a putut explica motivul aversiunii lexicale sau nominale fata de aceasta combinatie de vocale si de consoane. Poate ca era ceva metafizic sau parapsihologic, adica ceva tinand de puterea depozitata in cuvinte. Caci cuvintele, in mod sigur, poseda o forta, alta decat cea semantica. Asta l-a si determinat sa studieze ezoterismul si ocultismul. La facultate i/mi se predase, la un moment dat, despre metoda greceasca a logogriff-ului. "Logos", in elina veche este poate cel mai polisemantic si mai greu de sensuri cuvant. In contextul de fata el trebuie sa fie considerat in acceptia lui de "cuvant". "Griffe" semnifica "gheara". Cuvantul compus, bilexical rezultat s-ar putea traduce prin "zgarierea sau razuirea unui cuvant". Operatia mai degraba filosofica decat lingvistica a logogriff-ului comporta, de fapt, eviscerarea cuvantului in scopul aflarii unui cuvant nou, deja existent in cadrul limbii si al practicii lingvistice. Vorbesc si despre practica lingvistica deoarece numele proprii ca numele persoanelor, animalelor, localitatilor, posesiunilor umane de tipul vaselor, castelelor, etc, primesc un nume intr-un mod relativ arbitrar, prin actul de "botez", nume care altfel n-ar avea niciun sens in pofida faptului ca adesea componentele lor sunt la randul lor cuvinte, cel mai frecvent substantive comune si care, implicit, au un sens- ex: "Lucifer", format din "lucis"(lat.)="lumina" si "ferro"(lat.)= "purtator". Multe nume proprii aflate in uz in limbile contemporane au inceput sa existe odata cu persoanele, fiintele, locurile, localitatile, etc, denotate de catre ele. Ele sunt, fireste, cazuri peculiare.
Prin logogriff se poate releva un cuvant continut in cadrul cuvantului supus decompozarii, se poate intampla ca logogriff-ul sa evidentieze si mai mult de un cuvant. O aplicare sa spunem fecunda a acestui exercitiu se poate realiza doar in cazul termenilor lexicali simpli, care nu poseda afixe. De exemplu, din "instrument" se poate deriva pe aceasta cale intensiva sau "anatomica" vocabula "ins". Cuvantul initial sau de referinta este denumit cuvant gestant, in timp ce cuvantul mai mic, continut in el, este denumit cuvant gestat. Cuvantul de la care se porneste germineaza nasterea cuvantului mai mic prin deconstructie lexicala si analiza literala. Un lucru asemanator se intampla in lumea insectelor, unde larvele sunt infasurate in sferule de materie nutritiva, uneori ele sunt plasate chiar in corpul altor nevertebrate, insecte sau arahnide.
In mitologia egipteana exista conexiuni interesante. Din Geb, zeul domeniului teluric,(c)htonic si Nut, zeita domeniului ceresc, aveau sa se nasca Shu- zeul umiditatii si Tefnut, zeita aerului, iar din acestia doi alte patru divinitati: Osiris, Isis, Seth si Nephtys. Se poate sesiza ca cele doua perechi demiurgice prezinta similitudini literale evidente. Astfel, zeii "pozitivi", Osiris si cu Isis, pot sa faca obiectul unei investigari hermeneutice prin metoda logogriff-ului. Seth si cu Nephtys la fel. Numele Isis este inclus in cel al lui Osiris, in vreme ce numele lui Seth este cuprins in cel al consoartei si al surorei lui, Nephtys. Este frapanta asimetria; daca "Osiris", in cazul divinitatilor "benefice", este numele propriu continator al numelui propriu care o designeaza pe Isis, in situatia zeilor "negativi" raportul este invers. Acesta asimetrie poate sa fie pusa in relatie cu teoria lui Carl Gustav Jung privitoare la posibilitatea de extrapolare a arhetipurilor, care opereaza la nivelul mintii umane, la un nivel macrocosmic sau, mai exact, la unul panteist. Se stie ca Jung ajunsese sa-si fetisizeze sau sa-si absolutizeze sistemul metafizic catalizat si elaborat de/pe baza experienta(ei) lui de psihiatru si de psihanalist. Fiind extrem de multumit de aplicabilitatea teoriei arhetipurilor in domeniul vietii psihice umane si fiind, pe de alta parte, adeptul supozitiei metafizice potrivit careia universul, numit de el Psyche, este psihoid fiind constituit exclusiv din substanta psihica sau noesica, materia fizica era considerata ca reprezentand energie grosiera sau "condensata", adica reprezentand o modalitate mai densa de existenta a substantei psihice, iar arhetipurile- forme pure de manifestare ele energiei cosmice, cum spuneam, datorita functionalitatii practice a teoriei arhetipurilor si ca un corolar al metafizicii lui el a ajuns sa propuna conceptia cosmologico-cosmogonica a unui univers care poate sa fie inteles in aceeasi termeni ca si fiinta umana. Influentele buddhiste si cele hinduiste, mai ales, sunt extrem de citete, cu atat mai mult cu cat Jung citeaza masiv din Upanisadas ori din cele patru Vede in cadrul lucrarilor lui stiintifice. Psyche poate sa fie comparat cu Purusha din metafizica vedica heterodoxa Samkhya-Yoga, adica cu omul cosmic, omul macroantropic. Un concept asemanator exista si in mitologia (pan)-germanica: uriasul Ymir, aici existand o parofonie cu Yama, primul om din cadrul mitologiei hinduiste. Cata vreme, pe linie metafizica, Jung sustine o teze monista- de fapt adualista: "advaita", influenta vedantina fiind evidenta- a existentei unui singur tip de substanta de natura psihica nu este dificil de inteles glisarea lui catre acest tip de speculatii care ne-ar putea parea anomice.Omul are doua instante psihice (personale): constiinta si inconstientul personal cu mentiunea ca viata sociala il determina sa-si asume o serie de valori culturale, etice, estetice, comportamentale care sa-i permita integrarea in organismul social, fapt ce implica refularea si negarea la nivelul inconstientului personal a tuturor continuturilor psihice indezirabile socialmente. Orice gand, sentiment, emotie, instinct care este perceput si valorizat negativ in societatea caruia ii apartine este supus acestui proces psihic adaptativ. Ca efect, de regula majoritatea oamenilor isi construiesc o "persona", ceea ce in latina inseamna "masca", aceasta reprezentand imaginea sociala a individului, una epurata de toate impuritatile mentale. Sunt insa cazuri in care oamenii isi pot edifica doua sau mai multe astfel de personalitati operationale sau adaptative. Astfel, unii pot sa aiba o persona profesionala si una familiala. Unii isi pot rezerva dreptul de a avea si o a treia persona, destinata anturajului, etc."Persona" este arhetipul social. Pandantul sau conversa lui este "umbra". Ea este definita ca fiind suma tuturor trasaturilor si, in general, a continuturilor psihice care au fost expulzate la nivelul inconstientului personal si care constituie latura instinctuala sau naturala a subiectului, a oricarui subiect uman. Asta nu inseamna ca trebuie sa devalorizam complet inconstientul si sa-l asimilam sau sa-l identificam integral umbrei. La nivelul inconstientului mai rezida si anumite amintiri, ganduri, emotii benigne. Tot acolo se localizeaza dimensiunea contra-sexuala a fiecaruia dintre noi, masculinitatea femeii si feminitatea barbatului. Ca o consecinta relativ fireasca, dar nu si universal-valabila, a aculturatiei individul isi insuseste valorile masculinitatii daca este barbat si, respectiv, pe cele ale feminitatii daca este femeie. Asta face ca instanta psihica de suprafata- constiinta- sa fie, de regula, una aflata in conformitate cu sexul biologic al individului in timp ce inconstientul va fi intotdeauna contra-sexual: cu cat masculinitatea sau feminitatea vor fi mai accentuate cu atat inconstientul va avea un caracter mai pronuntat feminin sau masculin. Prin urmare, inconstientul barbatilor este personificat feminin, iar arhetipul aferent este denumit "anima", iar cel al femeilor este personificat masculin, arhetipul corespunzator numindu-se "animus". Ele sunt asa-zisele arhetipuri sexuale. De asemenea, mai exista si arhetipuri cu valoare transcendenta ca arhetipul batranului intelept sau cel al eternului feminin. Aceste doua arhetipuri reprezinta diada sau perechea divina. Raportul antitetic diadic, adica unul synergic, constand in doi termeni complementari a caror opozitie este aparenta este extins si la nivel universal. Ce ar fi daca o ipotetica fiinta divina ar avea, la randul ei, o constiinta si un inconstient? Astfel Diavolul ajunge sa fie denumit ca fiind umbra lui Dumnezeu, iar divinitatile feminine- anima acestuia. In crestinismul timpuriu se vorbea despre Sophia, gnosticii aveau scenarii cosmogonice in care apareau zeitati feminine. Asta ar fi perspectiva din care poate sa fie analizata relatia dintre cele doua tandemuri de deitati egiptene.Osiris este un zeu care-si asuma valorile dorite de societatea timpului respectiv refulandu-si feminitatea sau integrandu-si-o armonios in ansamblul personalitatii in timp ce Seth este dominat de aceasta. Interpretarea este insa incorecta fiind misogina. Poate ca ar fi fost mai bine sa vorbim despre un singur cuplu: Osiris si Nephtys. Dar acesta concluzie este posibila numai ca efect al paralelei cu metafizica jungiana. Fortele naturale care erau desemnate in Egiptul Antic prin nume ca Seth, Osiris, etc, aveau caracteristici distincte si erau complementare una alteia.
Dorisem sa explicitez aceasta interesanta coincidenta constatata prin intermediul metodei logogriff-ului.