Mai sunt cateva zile si ajungem in anul 2008.
Si-ar fi imaginat cineva ca asa arata Romania in 2008, asa dezbracata, asa carpita si rupta-n fund? O Romanie de carton.
Dar cine se gandea acum 18 ani, in 1989, la cum va arata Romania peste 18 ani? Se gandea cineva?
Din aproximativ 21 de milioane de romani, macar unul. Da, dar prea putin.
Atunci in 89 s-a nascut o Romanie noua, o Romanie inocenta. Pacat ca nu a mai stiu de unde vine, de unde se trage. Poate asa ar fi inteles si unde sa ajunga, unde sa se duca.
In 90 a inceput sa gangureasca...iar pana in 93 s-a pus in picioare. Chiar daca a mai cazut de vre-o doua ori, s-a ridcat si a mers. Totusi a mers prea putin, si tot sa se tarasca a ajuns. Dar a rezistat. Mai subnutrita, mai jigarita, un copil aurolac al mamei Europa, data spre adoptie proprilor locuitori. Uite asa a trecut de pubertate de adolescenta si a ajuns majora, a facut 18 ani. In loc sa fie o mandrie, a ajuns o cazatura. Nu e timpul pierdut. Cine stie cand renaste din nou si se transforma intr-un Fat Frumos, sau vre-o Ileana Cosanzeana.
Sau nu..

Dupa ce s-a nascut, multi sau revendicat-o ca fiind parintii ei. Toti se dadeau drept tata. Mama nu a avut, i-a murit la nastere.
Dintre toti tatii unu a rezistat! S-a trecut in acte. Dar in cele din urma, soarta i-a jucat o festa si din tata, i-a ajuns bunica.
A invatat-o multe.
A invatat-o cum se planteaza flori prin piete, cu obiectul muncii numit mai practic "miner". A invatat-o ce e un golan. A invatat-o sa arate cu degetul huliganii. A invatat-o ca un student bun, e un student batut. A invatat-o sa nu se increada in straini, chiar si in cunoscuti. A invatat-o multe. Dar la ce i-a folosit?

De ce a existat decembrie 89 ?
A avut vre-un rost ? Au murit batrani, au murit barbati, au murit femei, au murit tineri, au murit copii, au murit romani...au murit oameni.

Sa fie asta pretul pe care a trebuit sa-l platim, pentru a ne cumpara, a ne reda libertatea, democratia, a beneficia de avantajele capitalismul, la care am tanjit atata?

Asemenea reclamei "Scump domana, scump. Dincolo era mai ieftin." Cum s-a putut k noi sa platim cel mai scump pret?
Se spune ca viata unui om e inestimabila. Da da inestimabila, adica nu exista nimic in lumea asta, in universul asta care sa valoreze cat o viata de om.
Nu s-a dat pentru Romania doar o viata; nu una, nu doua, nu trei....multe, mult prea multe. Romani omorati de romani. Frate omorat de frate.
Si asa ajung la aceeasi reclama "Scump, doamna scump. Dincolo era mai ieftin". Foarte adevarat.
Cum la altii s-a putut fara varsare de sange...

Abia acum am ajuns sa vedem. Acum ni s-au deschis ochii. Ce atunci ar fi trebuit sa ne dam seama, sa intelegem, tocmai acum realizam. Adevarul nu-l stie nimeni. Sau cine il stie, tace.

Ei au murit, noi traim. ei s-au chinui, noi o ducem relativ bine. Ei au murit ca eroii, ca martirii, noi am stat ne-am uitat. Ei au crezut, noi nu. Ei au luptat, noi am stat. Binecuvantati sa fie ei, aceia care ne-au recastigat dreptul de a vorbi, a scrie, a exista fara constrangeri. Binecuvantate sa le fie numele, slavite sa le fie faptele. Iar Dumnezeu carare pietruita de aur sa le faca spre Imparatia Cerurilor.

Daca stau si eu si ma gandesc cum o sa arate tara asta peste, cati ani..., peste 18?
As putea fi singura persoana care ar putea ghici cum va arata Romania, romanii(mai nou planeta) peste 18 ani. Totul e relativ. Sa fie soarta, destinul sau vre-un joc al probabilitatilor.
Pot sa gandesc pozitiv si as avea o sansa la 22 milioane, asta pentru ca sunt roman. Sau sa fiu mai negativist si sa am o sansa de 1 la 9 miliarde asta prin 2026, asta daca nu mai mult(cine stie cate 12 miliarde)

Totul are legatura pe lumea asta. Totul se poate explica...cu o exceptie: PROSTIA. Ea este absoluta.
Restul e relativ. Vom avea aceeasi intrebare: De ce? pana la nesfarsit. La care nu vom putea raspunde niciodata.
Intrebarile nasc alte intrebari, iar mediocricitatea relativista a omului nu poate surclasa acest adevar absolut, acest neant eteric care nu ramane asa. Zic unii ca se mareste.
Iata, ca am gasit o caracteristica a omului, care e dincolo de conditia sa, definindu-l de pe parte abstracta, absoluta.

Vom ramane la esenta, la generalizare, la visare. Ce rimeaza.
Nu si visele, acestea sunt cu totul altceva, tot probleme care ne bantuie. Dar pe care le reprimam si nu vrem sa le judecam, iar creierul ne pacaleste si ni le da sub alta forma.
Altii zic ca sunt altceva.
Sa fie porti spre alte lumi? Portale de trecere?
Multi cred asta. Eu nu.
Dar as vrea, as vrea sa cred.
Uite ne intalnim si cu credinta. Ce face credinta ?
Credinta ne un motiv, o speranta, mai mult de atat un scop. A stat omul si s-a gandit: eu de ce exist? cu ce rost? care e menirea mea? cum am aparut? si n-a gasit un raspuns pana in momentul in care a gasit 2 metode:
- nu a inteles cum, de ce, sau in ce fel, dar a inteles ca exista cineva care stie mai multe dect el si care are intotdeauna deptate, si ca nu va putea intelege niciodata pentru ca nu are o astfel de capacitate. A luat totul drept ceva la care se poate gandi dar nu poate ajunge, renuntand la a mai cauta vre-o explicatie
-nu a inteles ca nu a inteles nimic, da e corect ce zic, si continua sa caute facand din asta un scop, crezand ca pentru fiecare lucru exista o explicatie logica, cand ea nu exista. Degeaba a gasit raspunsul la o intrebare, cand s-au nascut altele, in ritmul asta nu va afla niciodata ceva concret care sa nu poata fi zguduit din temelii

--mai sunt si alte idei dar deocamdata ajung pentru acum