O serenadă, este aproape întotdeauna bine primită de o femeie căreia nu i-a păsat niciodată de sentimentele iubitului ei. Că altfel, la ce bun serenada. De obicei se petrece seara sau la începutul nopții. Prestatorul caută să se ascundă astfel în spatele întunericului, de unde poate să vadă pe iubita lui, ce iese la balconul luminat din casă, dacă acesta există bineînțeles sau la fereastră după caz, citind astfel cu ușurință pe chipul ei, bucuria sau dezamăgirea. În ultimul caz, lăsându-se cu spargeri de instrumente sau concedierea cântăreților, dacă îndrăgostitul este mai înstărit. Se poate și mai rău; ghivece zburătoare sau alte obiecte, de ce nu… lăturile de la spălarea de seară a iubitei, pe care îndrăgostitul le primește cu plăcere, mirosind cu nesaț transpirația iubitei sale.
Partea cea mai frumoasă de tip “Romeo și Julieta”, dar fără otrăvuri bineînțeles, este atunci când îndrăgostitul escaladează balconul sau după caz intră pe ușa principală, dacă aceasta nu dă în nicio încăpere a părinților fetei și rămâne acolo peste noapte.
De cele mai multe ori părinții fetei cunoaște pramatia cu care s-a încurcat scumpa lor fiică și acceptă intrarea acestuia, lăsându-l să-și petreacă noaptea alături de fiica lor, care la rândul ei are un trecut nu prea luminat, de cele mai multe ori fiind puțin gravidă.
Părinții fetei, care la intrarea viitorului ginere dormeau tun sau se făceau că dorm tun, păzesc cu strășnicie noaptea aceea, cu toate că nu sunt mulțumiți de ceea ce se întâmplă în camera fetei, iar dimineața îi trezesc pe cei doi îmbrățișați cu cafea fierbinte și ceva gustări.
Fata sare ofensată, jucând teatru de bună calitate și numărând lunile pe degete, tatăl fetei care stă în spatele mamei a numărat înaintea fetei și îi face semn acesteia, codat bineînțeles, că este ok. Îndrăgostitul este prins la mijloc și acceptă liniștit să o ia pe fată de soție, decât să iasă cu oasele rupte, știind că nu mai are cale de întors, nici chiar în fața tatălui său.
Este posibil ca părinții fetei să adoarmă. Fata îl ține cu dragoste pe iubit în brațe, jucându-se liniștită cu părul lui, așteptând cafeaua adusă de mama și toporul de tata, care nu mai apar. La primul cântat a-l ciocârliei, îndrăgostitul dezbracă cămașa de pe iubita lui și de data aceasta chiar dacă a intrat pe ușă, folosește cu iuțeală fereastra, aruncând bezele de pe trotuarul de vizavi, iubitei lui. Ea le primește în hohote de plâns, trezindu-și părinții, care vin tot într-un suflet, neapucând să mai vadă nici măcar o parte mică din ceafa bărbatului.
În fine, cel mai frumos sfârșit în toată această poveste este atunci când bărbatul ia frumos iubita de mână și se prezintă simțit în fața părinților fetei, cerând mâna, după care se duce la părinții lui, face același lucru, acceptând cu toții situația fericiți. Sunt sigur că în acest caz lăutarii, dacă au fost angajați, vor primi un bacșiș pe cinste.