Înainte ca un om să încerce să înțeleagă lucruri legate de un posibil suprem în afara lui, prima oară trebuie să se înțeleagă pe sine. A urma îndemnul lui Socrate nu este niciodată un clișeu ieftin. Așadar, cunoaște-te pe tine însuți!

Cine vrea să înțeleagă ce este atemporalul să mediteze asupra lui însuși o vreme. Să se intrebe foarte serios când se privește în oglindă: Cine sunt eu? Ce sunt eu? Cine este cel care spune ”mâna mea”, “corpul meu”, “creierul meu”? Este cineva diferit de mână, corp, creier? Anul trecut pe vremea asta acel cineva diferit de creier era altcineva sau tot același? Se pot face exerciții și pe termen scurt: privește-ți gândurile cum trec prin minte. Ești tu gândurile acelea? Din moment ce le percepi forma, ești distinct de ele. Cum ele trec și capacitatea ta de percepție a altora noi ramâne, poate astfel vei avea un indiciu asupra a ce înseamnă atemporal. E numai începutul.

Atemporal este ceea ce nu se schimbă și temporar este ceea ce se schimbă. Cu aceste definiții simple putem să ne analizăm pe noi inșine și mediul nostru înconjurător. De exemplu, putem spune ca formele prin care trece materia sunt temporare, dar materia însăși, din cauză că nu se schimbă în fundament, este atemporală.

Acum, ducând analiza la nivelul propriei individualități, observăm cum capacitatea de a fi conștienți de noi înșine este atemporala, dar ceea ce conștientizăm, în afară de noi înșine, este temporar. Aceste realizări sunt concluzii personale și ca să ajungi la o convingere asupra adevarului lor trebuie în mod constant să meditezi asupra ideii continuității capacității de a conștientiza. Să nu ne ferim de tehnicile de meditație care pun accentul pe meditația asupra sinelui conștient, căci este firesc să existe un experimentator separat de ceva de experimentat. Dacă incerci să anihilezi acest sine fundamental prin meditație impersonală, cum sugerează unii, nu ramâi cu nimic, căci nu mai e nimeni acolo să conștientizeze ceva. E adevarat, poți scăpa de suferință dar și de orice speranță de fericire, căci numai cineva conștient poate fi fericit.

Realizarea sinelui conștient individual și neschimbător este un pas important pentru cineva care vrea să afle natura atemporalului. Numai după ce reușește acest lucru îi este de folos să extindă întrebările. Bine, bine, eu sunt atemporal, iar natura, în fundamentul ei este tot atemporala (numai formele ei sunt temporare). Dar acele forme nu le impun eu asupra naturii, iar separația aceasta dintre mine și natură nu eu am realizat-o. Atunci cum de există? Care este sursa tuturor formelor, tuturor energiilor necesare înfăptuirii acestor forme, a acestor manifestări diverse ale naturii? De unde am eu capacitatea să conștientizez forme, să mă bucur de contemplarea unora și să sufăr în contemplarea altora? Aceste întrebări sunt necesare și se poate medita asupra lor o viață întreagă. E clar că sursa unor lucruri atemporale este ea însăși atemporala, neschimbatoare în sine.

Aceștia sunt numai niște primi pași spre găsirea unui eventual adevăr absolut. Acesta, pentru a fi absolut, trebuie să fie în același timp și sursa atemporalului din noi și sursa formelor temporare din afara noastră.

Personal consider că orice doctrină care te încurajează să cauți ceea ce este etern și să-ți realizezi natura fundamentală conștientă și neschimbătoare este vrednică de a fi urmată. Ralierea la o doctrină este riscantă pentru sentimentali și imprudenți, dar are și beneficii. În primul rând, dacă identifici o sursă credibilă și o verifici atent, pas cu pas, vei beneficia de avantajul unei cărări bătătorite într-o pădure deasă. Nu e nevoie să te bagi în toți rugii și eventual chiar să sângerezi până la moarte doar ca să fii independent în calea ta.

Întreabă-te: dacă există o sursă a tuturor lucrurilor, inclusiv a capacității de a fi conștient și de a comunica, poate acea sursă este ea însăși conștientă și comunică. Iar acele comunicări se pot dovedi interesante și folositoare în încercarea ta de a stabili un contact cu ea.