O ORÃ PENTRU TRASEUL: CASA LUI MAIORESCU – CAPȘA – COTROCENI – BÃILE MITRAȘEVSCHI

Ce a discutat Maiorescu cu Eminescu în dimineața zilei de 28 iunie 1883 nu se știe. Putem însă să stabilim cu exactitate cît a durat acea vizită. Se știe că Eminescu a sosit cu trăsura la ora 10. Procesul-verbal încheiat de poliție la Băile Mitrașevschi este întocmit la ora 19 și se consemnează, pe baza declarațiilor unor martori, că Eminescu ar fi stat în baie 8 ore (D26, p. 22). Așadar, sosise acolo la ora 11. Măcar în legătură cu aceste ore există dovezi asupra cărora nu planează semne de întrebare. În privința sosirii la Maiorescu avem însemnarea din 28 iunie 1883 (D7, p. 8) dar și mărturia fiicei acestuia, Livia, făcută în scrisoarea trimisă în aprilie 1939 lui I. E. Torouțiu (D24, p. 21). Livia a fost, cu certitudine, alături de mama sa, de față la sosirea lui Eminescu. Micile diferențe dintre textul lui Titu Maiorescu și textul Liviei sînt o bună dovadă că aceștia povestesc o întîmplare la care au luat parte. În privința Procesului-verbal ]ncheiat de poliție, datele sînt consemnate sub semnătura mai multor martori, între care și patroana Băilor, Ana Mitrașevschi, femeia de serviciu, Johan Paulina, precum și un oarecare Mark David, probabil un client aflat întîmplător acolo sau un asistent de la spitalul „Caritatea” al dr. Șuțu. Asta dacă luăm în seamă doar semnăturile acelor persoane care, cel puțin aparent, ar fi putut fi neutre, căci documentul mai este semnat și de Simțion, Ocășeanu și Siderescu, persoane asupra cărora planează, după cum vom vedea, suspiciunea că ar fi avut un rol important în complotul care a pus la cale internarea forțată a lui Eminescu în spitalul de nebuni al dr. Șuțu.
Așadar, rămîne intervalul de o oră, între 10 și 11, în care se putea declanșa, dacă s-a declanșat cu adevărat, nebunia lui Eminescu. Din păcate, tocmai despre acest interval nu avem nici o mărturie directă, deși evenimentele, așa cum au fost ele povestite, s-ar fi derulat în prezența multor martori. Un singur personaj din epocă susține că a fost de față la aproape tot traseul parcurs de Eminescu între orele 10 și 11. Este vorba de Grigore Ventura, cel care avea să fie ridiculizat de Caragiale în binecunoscutul personaj Rică Venturiano. Din păcate, deși a fost îndemnat de unii cunoscuți, el nu a vrut să scrie nimic despre ora aceasta fatală a lui Eminescu, ceea ce naște imense semne de întrebare. Și dacă el nu a vrut să scrie nicăieri despre întîmplările de la Capșa și apoi de la Băile Mitrașevschi, este ciudat că nici măcar poliția nu l-a anchetat măcar după ce Eminescu fusese, practic, arestat. În fond, Grigore Ventura era principalul martor la evenimente. După internarea forțată a lui Eminescu la Șuțu, el povestește tuturor ce s-a întîmplat în acea oră, dar singurul care reproduce destăinuirile lui Ventura este Al. Ciurcu, într-un articol care apare în „Adevărul” abia în 17 octombrie 1911 (D31, p. 26-28). Sigur că după 22 de ani, povestea se poate estompa, dar, din păcate, aceasta este singura relatare pe larg a acestei părți din ziua de 28 iunie 1883. Toate celelalte trimiteri la povestea lui Ventura par a veni din relatări ulterioare, prin mai mulți intermediari. Cît de credibil era Ventura, ne spune chiar Al. Ciurcu, tocmai în articolul în care reproduce povestea acestuia: „Deși Ventura avea obiceiul să exagereze, cred că de data asta a fost veridic” (D31, p. 28). Ca și autorul articolului, și noi sîntem obligați să analizăm povestea intervalului de timp dintre orele 10 și 11 ale zilei de 28 iunie 1883 așa cum a fost ea relatată de Ventura sau, mai exact, cum a fost ea reținută de Ciurcu, încercînd să aflăm dacă nu cumva această relatare devine mai interesantă prin ceea ce ascunde sau prin ceea ce încearcă să deformeze, mai mult chiar decît prin ceea ce spune.
După „Însemnările zilnice” (D7, p. 8), Eminescu sosește acasă la Maiorescu la ora 10, venind cu o trăsură. Avea la el ziarul „Timpul”, în care scrisese un articol extrem de dur împotriva guvernului, față de expulzarea lui Èmile Galli, de la „L’independence roumaine”, și e greu de crezut că, în prezența lui Maiorescu, important parlamentar din opziție, nu a deschis discuția despre acest subiect. Dacă, totuși, într-adevăr, cum scrie Maiorescu, vizita s-a rezumat la salutul femeilor din casă și la admirația exprimată față de două statui aflate în hol, înseamnă că Eminescu nu a stat mai mult de 10 minute. Pînă la Capșa, unde spune Ventura că l-ar fi întîlnit, mai făcea încă pe atît. De aici putem urmări scenariul așa cum i l-a povestit acesta lui Ciurcu (D31, p. 27-28). Eminescu ar fi intrat val-vîrtej în restaurant „postîndu-se în fața biroului unde era instalată d-na Capșa” și porni „o tiradă politico-socialo-națională”, încheiată apoteotic în țipete care l-ar fi pus pe gînduri pe Ventura. Cînd Eminescu a scos pistolul, spunînd „la toate astea nu e decît un leac : să împușc pe rege”, acesta a tras concluzia că se află în fața unui nebun înarmat și s-a alăturat formal oratorului, încercînd să-i ia pistolul și s-o scape pe doamna Vautier, soția patronului de la Capșa, care „îngălbenise” de frică. Nereușindu-i stratagema, Ventura îl invită pe Eminescu să meargă împreună la Palat pentru a-l omorî pe rege, încercînd, de fapt, să-l scoată din Capșa, ceea ce, după spusele lui, a și reușit. Toată scena aceasta, așa cum e redată de Ciurcu, după povestirea lui Ventura, nu putea să dureze mai puțin de 20-30 de minute. Dacă adăugăm timpul petrecut în vizita lui Eminescu la Maiorescu, precum și pe cel petrecut în drum spre Capșa, înseamnă că, pînă la ora 11, cînd se spune că a intrat în baie, la Mitrașevschi, nu ar mai rămîne decît 10-15 minute pentru un traseu descris de același Ventura: chemarea unei birje, drumul de cîțiva kilometri pînă la Cotroceni, unde Ventura a coborît și s-a prefăcut că întreabă de rege, întoarcerea pe cheiul Dîmboviței pînă la Băile Mitrașevschi. Și cu un taxi al zilelor noastre, un astfel de traseu nu putea fi parcurs în cele maxim 15 minute diponibile! Și această neconcordanță de timp sporește neîncrederea oricărui cercetător că evenimentele s-au desfășurat exact așa cum au fost povestite de Ventura.