poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-06-29 | |
Un film care mi-a lăsat un gust amar de fiecare dată când l-am vizionat. Foarte bine realizat, însă gustul amar îmi rămânea în urma poveștii și a întâmplărilor din acel film. Probabil că de aici pornește spaima mea de București, care nu mă atrage ca oraș sub nici o formă mai mult ca turist și atât. Îl văd ca pe un monstru rău, mare și mai urât ca membrii trupei Lordi. :P
Filmul mi-a arătat care este condiția supraomului în diferite viziuni, pe care imediat le-am contrazis în mintea mea: nu banii doldora te fac supraom; faptul că faci parte din Uniunea Scriitorilor nu iți permite și să-i rupi cartea unui debutant în față și să-l înjosești la culme; că un bun profesor poate fi slab ca om, dar cel mai important e fapul că nu banii îți ofera demnitate, ci din contra. Faptul că "aparențele înșeală" asta o știm cu toții, însă ne mulțumim să o folosim ca o expresie și atât, dar ce nu știm noi e cat de mult suntem înșelați în fiecare zi de aprențele străzii și ale oamenilor ce ne înconjoară. Nu este bine nici să nu îți pese deloc de ce-i în jur, pentru că atunci nu ai ochii deschiși și nu observi ceea ce se întamplă; dar nici complice la a șa ceva nu îți oferă o demnitate sau siguranță. Am observat un om căruia funcția îi cerea să fie drept se pierdea în fața unei bucurii efemere, iar același cacter se bălăcea în fiecare seară, plăcându-i de minune să producă acel circ din care obținea banii necuveniți primiți -și așa- într-un mod rușinos. Acest lucru îi plăcea la nebunie. Personal, mi-aș dori să cred că în realitate nu ar fi chiar așa... adică scriitorii care suferă și sunt închiși pe vremea comunismului să nu fi ajuns textieri pentru cerșetori, Uniunea Scriitorilor să nu fie o adunătură de bețivi ce vor rămâne doar niște iluștri; sau că un profesor se poate pierde în așa hal în fața unei femei, oricât de vuoluptoasă ar fi aceasta. Dar sincer, mă îndoiesc de toate acestea și îmi dau seama că scenariul nu are doar o sămânță de adevar, ci mult mai mult. Ceea ce este foarte trist. "Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primește..."
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate