IUBIREA

Ce e iubirea? Magie neagra si alba, intuneric si lumina, agonie si extaz. Iubirea porneste din cele mai animalice porniri, din dorintele carnale ascunse in adancurile fiintei noastre. Iubirea ce are ca baza doar comuniunea armonioasa a sufletelor e doar un mit, sau cel putin asa cred eu. Originea iubirii este atractia. Atractia fizica care, in iubirea desavarsita, devine si atractie spirituala.
Iubirea inseamna deplasarea intre extremele sentimentelor, intre suferinta si fericire, cu o viteza mai mare decat viteza luminii, cu aceea a gandului. Dragostea e un dar de la Dumnezeu, dar si o unealta a raului, capabila sa ne umple mintea de contradictii, temeri, capabila sa transforme insomnia intr-un ritual al noptii... dar nu incerc sa depreciez valoarea divina a iubirii! Ridic iubirea in slavi, pentru ca e singura stare ce te poate purta intr-o transa a absolutului, intr-o transa a nebuniei!
Blameaza iubirea cei ce nu cred in infinit, cei ce cred ca o dreapta trebuie sa se termine undeva. Dar divinitatea iubirii tocmai in aceasta consta - in infinitatea notiunii in sine. Pentru ca o dragoste adevarata nu are limite.
Poti fi desavarsit daca nu ai iubit candva? Nu. Cu siguranta nu. E iubirea definitorie pentru natura umana? Judecand dupa cele scrise mai sus, as spune ca da. Dar sincer nu stiu. Unul din avantajele iubirii e ca dupa o noapte sfasiata de nori innegriti de suferinta, poate urma o zi insorita, incalzita de un cuvant sincer si o atingere nebuneasca. Ratiunea lasa loc instinctului, viitorul lasa loc clipei.
Ne este uneori atat de greu sa exprimam niste sentimente atat de simple! V-ati intrebat vreodata cum ar arata o lume in care toti am spune ceea ce simtim celor fata de care avem acele sentimente? Cat de corect ar fi totul, cata suferinta ar fi evitata (suferinta ar exista in continuare, dar macar ne-ar fi mai usor sa intelegem de ce suferim), cata iubire pura ar exista? Dar oamenii se tem, cu totii ne temem de imaginea ce se reflecta in ochii celuilalt, de lacrimile ce curg, de senzatia de bucurie pe care am putea atat de usor sa o provocam! Ne este atat de teama incat nici atunci cand totul e pe cale sa se sfarseasca noi nu putem sa spunem ce simtim cu adevarat. Privim cum soarele apune, cum orizontul se inchide si gandim: "daca ar stii ce am simtit tot timpul asta..." De multe ori se intampla ca cel pe care il asteptam sa treaca pe langa noi. Orbiti de alte lucruri, uitam sa cautam in sufletul care se deschide pentru noi; credem ca iubim, cand de fapt iubirea de-abia s-a ivit. Si apoi iubirea trece, dar e prea tarziu sa mai putem face ceva; intelegem, intr-un final, ca alegerea este totul. Si am da orice sa mai putem alege o data, sperand ca acum o vom lua pe drumul cel bun. Un rasarit de soare nu seamana insa niciodata cu altul...
Atunci cand iubesti, esti frustrat de faptul ca trebuie sa renunti la atat de multe lucruri pentru cel pe care-l iubesti, ca trebuie sa faci sacrificiu dupa sacrificiu, ca trebuie sa te privezi de libertatea pe care inainte o pretuiai atat de mult; ca trebuie sa te abandonezi, cu totul, in fata celuilalt. Iar atunci cand nu iubesti, suferi dupa exact acel sentiment de abandon total. Poate parea paradoxal, dar cu totii stim ca asa e. Alegerea este totul. Mi s-a intamplat, odata, sa cred ca sunt indragostit de cineva, sa petrec mult timp incercand sa ajung langa cea pe care o doream; am inteles, mai apoi, ca nu langa ea imi doream sa fiu. O ranisem deja pe cea care trebuia sa-mi fie alaturi, dar viata mi-a mai dat o sansa. Si am avut puterea sa schimb alegerea pe care o facusem. Dar de cate ori ne iese in cale o a doua sansa?
Viata e o calatorie, si orice calatorie are o durata. Trebuie sa prindem trenurile vietii, caci timpul nu sta in loc pentru nimeni...
De fiecare data cand esti indragostit, ai impresia ca povestea ta e cea mai frumoasa din toate timpurile, ca niciodata soarele nu a stralucit mai puternic si florile n-au fost mai frumoase. Si cine te poate invinovati? Nimeni, pentru ca soarele vostru chiar e cel mai stralucitor, iar florile voastre cele mai frumoase. De fiecare data cand te indragostesti, crezi ca ai gasit persoana langa care vrei sa iti petreci toata viata. Pentru tine nu mai exista lumea ta, exista doar lumea voastra, o lume de basm in care orice e posibil si tu poti sa fii din nou copil, sa te joci cu viata asa cum ea s-a jucat pana atunci cu tine. Basmele insa exista doar in mintea noastra, si la fel cum ajungem sa ne obisnuim cu ele, tot asa ajungem sa ne plictisim si de lumea noastra perfecta. Nu mai pare atat de perfecta, soarele incepe sa se ascunda dupa nori iar florile isi pierd din frumusete; o daramam apoi si asteptam din nou soarele, asteptam o noua jumatate alaturi de care sa construim ceea ce vom darama, intr-un final, din nou. Dar tocmai in aceasta repetitie consta frumusetea iubirii - ea va fi intotdeauna altfel, va fi intotdeauna proaspata ca o zi de primavara. O poveste de dragoste nu va semana niciodata cu alta, lumea perfecta va parea de fiecare data mai perfecta decat ultima oara. Ati fost indragostiti? Atunci veti sti cu siguranta despre ce vorbesc...
E de neinteles cum un sentiment nu foarte profund de fericire poate cauza un sentiment mult mai mare de suferinta. De multe ori intensitatea sentimentului pozitiv e direct proportionala cu cea a sentimentului negativ: cu cat te implici mai mult, cu atat suferi mai mult atunci cand relatia se termina. Uneori, insa, oamenii sufera pentru relatii in care nici nu se poate pune vorba de ceva serios; se creeaza o iluzie ca acea persoana era, poate, cea pe care o cautai. Este o reactie destul de usor de explicat: la inceputul unei relatii exista mister, exista vise care, de-a lungul timpului, se risipesc. O despartire prematura poate insa sa creeze iluzia "visului neimplinit". Aceste sentimente ar trebui sa dispara intr-un timp relativ scurt; uneori, insa, nu se intampla asa. Si asta mi se pare de neinteles. Se stie bine ca un sentiment absolut de iubire nu poate aparea imediat, ci dupa o perioada de "tatonare" reciproca. Este absolut imposibil sa iubesti pe cineva cu care esti impreuna de o luna, mai ales daca inainte de a avea o relatie nu v-a legat macar o prietenie. Oamenii percep initial sentimentele ca avand o valoare mult mai mare decat valoarea lor intrinseca; obisnuinta aduce cu sine si intelegerea corecta a lucrurilor pe care le simtim fata de celalalt. E adevarat ca atunci cand esti indragostit inima ta bate mai puternic ca niciodata, dar a fi indragostit nu e totuna cu a iubi...