"ÃÃÃ...dragi telespectatori, a fost ora șaisprezece. ÃÃÃ..urmează un buletin de știri"."Deci, ca să reluăm problema, deci dragă domnule, deci ați scris o carte..."
Îi vedem în fiecare zi. Ne zgârie timpanele. Ne enervează. Ne agasează cu onomatopeele scoase în direct, cu și-urile folosite în cantitate nelimitată, cu "care" în loc de "pe care", etc., etc.,etc.
Am o colegă care , nu știu de unde, a fost prinsă de "ce și cum". Îl lansează tot timpul, mai ales când nu e nevoie. Îl ajustează uneori și folosește numai "și cum", alteori doar "cum". Aceeași colegă prinsese acum două- trei luni un teribil accent ardelenesc- era pur și simplu exasperantă.
Bun, "și halatul, cât e halatul ?". De ce nu putem vorbi normal ? De ce ne ascundem în spatele unei păduri de onomatopee sau construcții gramaticale greșite ?
Există mai multe explicații.
1. Explicația psihologică. Suntem nesiguri pe noi și nu vrem să părem proști sau inculți. Atunci generăm ăăă-uri în neștire ca un fel de micuț bunker în care să mai câștigăm câteva secunde în conversația cu interlocutorul. Această explicația ar avea sens atunci când cel cu care discuți reprezintă o amenințare potențială pentru tine (superior ierarhic , etc.) sau dacă discuția este mediatizată sau dacă aceasta are o importanță deosebită. Uneori însă nu este cazul- și atunci ?
2.Explicația atenției distribuite. Nu cred că există persoane care să fie 100% focalizate în cursul unei conversații. Ar fi și dificil. Nu ne folosim creierul nici măcar în proporție de 20%- și atunci ce să cerem unei simple și banale conversații ? Probabil că atenția noastră zboară- mai ales dacă interlocutorul este plicticos sau problema este la fel de plicticoasă. Și atunci- random generatorul din creierașul nostru realizează că se așteaptă ceva de la noi și generează ăăă-uri și îî-uri ca să umple spațiul mort.Și la Gigi Becali ?
3.Explicația stupizeniei- pure și simple. Există oameni de genul canibalei Elocika. Cu un vocabular extrem de limitat. Asta au-asta dau. În acest sens- cel mai elocvent caz de stuidat este dl.Gigi Becali. Nu este o rușine că dumnealui este oier și nu are nici un fel de studii. Este o rușine că este mediatizat în acest hal, este o rușine pentru șeful de post TV care acceptă în emisie un interlocutor de talia aurolacului de la colț. Este uneori înduioșător să-l vezi pe Gigi în conversații cum se screme- în mod fizic- să nască un răspuns. ÃÃÃ-ul e la el acasă acolo. Și, în sfârșit...
4.Explicația dorinței de a aparține. Majoritatea semenilor noștri (inclusiv eu) nu sunt mulțumiți dintr-un motiv sau altul cu ceea ce sunt. Și atunci caută- din considerente psihologice ciudate- să dea impresia că aparțin unui alt nivel- de exemplu domnilor care beau prea multă apă plată cu lămâie, UFO-logilor sau pur și simplu neamului ardelenesc. Este cazul colegei mele. Este și trist pe undeva.