Daca ar fi sa aleg, conform hindusilor care cred ca spiritele se pot reincarna in orice forma de vita, fie ea animala sau umana, viata viitoare m-as naste omida.
N-as avea decat sa-mi fatai zecile de perechi de picioruse subtiri si negre care sustin un corp verde si pufos pe suprafata lucioasa si apetisanta a frunzelor. As avea doua antene foarte sensibile si niste ochi mari care privesc realitatea gigantica de la nivel microscopic. Toata ziua as sta cu alte omizi ca si mine si as rontai frunze intr-un mar. Daca m-as plictisi si as vrea sa ma emancipez, n-am decat, as gasi o scobitura intr-o scoarta de copac si as construi o gogoasa alba, ca din vata de zahar, in care
sa dorm linistita, asteptand emanciparea metamorfica sa ma prinda din urma.
Apoi, mai plictista ca niciodata, as iesi de acolo
un fluture colorat, o ganganie estetica efemera, iar, daca nenorocul nu m-ar face sa ajung exponat cu un ac infipt in crestet la muzeul de stiinte naturale, mi-as arata cu aroganta aripile multicolore celorlalte vietati: taratoare marunte - rame vesnic lipite de pamant sau insecte zburatoare - musculite ametite si albine bicolore.
Dupa doua saptamani as obosi, iar daca aripile ar pali in frumusetea lor si mi-ar cadea, n-as ajunge decat un corp diform al unei lighioane scarboase, neobservate si strivite de o talpa grea si groasa de pantof pe asfaltul prea cald al unui trotuar desantat.