Acestea sint conditiile pentru a deveni erou recunoscut in Romania. Nu conteaza ca unii au indurat umilinte fizice si psihice pe la “serparia” de la Jilava sau in gropile mortii de la Canal. Ca viata le-a fost strivita programatic conform diabolicelor planuri KGB-iste, concepute la Academia de Tortura cu teoria si practica “picaturii chinezesti”. Ca unii au fost ucisi spre a fi dati uitarii in hatisurile nebuloase ale faptului imposibil de explicat sau inscrisi in mituri cu priza la devoratorii senzationalului de alcov. Ca erau transformati in obiective cu autonomie, fara a se tine cont de virsta, vinati cu mijloace de urmarire montate pina si in pat, haituti, dezorientati, descurajati, discreditati. In acel vacuum politic nascut in urma evenimentelor din decembrie, istoria care a inceput sa fie scrisa exact dupa ora 12.09 minute, cind elicopterul celor doi ghinionisti anecdotici a decolat de pe acoperisul Comitetului Central, s-a deschis o poarta catre amatorii de posteritate. Cei lipsiti de cel mai elementar bun simt, de reflexul pudorii, suferinzii de bulimie scatologica au profitat de locurile vacante creindu-si propria istorie, strigata in gura mare, deci, credibila. Din gaura necunoscutului au inceput astfel sa sara iepurii altoiti ai eroismului, semnatarii de ucronii – istorii ale nimicului, care si-au dedicat tomuri intregi – cita fantezie! S-au gasit lesne si sedii pentru bibliotecile de hirtoage menite sa le recunoasca meritele Empatizantii aceleiasi cauze au devenit o mare familie. Iar cei care erau numiti cindva “dusmanii poporului”, elementele antisociale cu origine nesanatoasa, luptatorii impotriva unui regim care este astazi blestemat, au fost paradoxal aliniati in galeria de persoane non-grata a celor care stiu prea multe. Cutuma subliniaza aura de erou, nu clauzele birocratice. Ea se infiltreaza ca o pulsatie a firii si doar constiinta obstei poate sa ti-o acorde. Cei care au impartasit cu adevarat demonul durerii si care si-au vazut, nu de putine ori, sfirsitul cu ochii au ajuns sa incomodeze, deci trebuie sa dispara. Prin moartea care le confera statutul de aminitiri sacre, dar inofensive, ei se pot inscrie in file de istorie. Pentru ca a fi si in viata si erou veritabil si cu avantajele pe care ti le ofera o asemenea pozitie, e un scenariu cam dificil de schitat. Dar nu imposibil. A se demonstra!