(23)
O abordare strict religioasă ne poate crea nouă, oameni ai secolului XXI, un complex mistic în fața conceptului ateist. La rândul ei o abordare strict științifică, dacă ar exista, s-ar produce separat, la distanță, fără conexiunea atât de necesară.Ce vreau să spun? Prin anii 70 ai secolului XX,câțiva matematicieni, foarte înzestrați altfel, dar izolați în lumea lor, au început să-și dea seama că TREI GRADE DE LIBERTATE POT PRODUCE UN SPECTRU INFINIT DE POSIBILITÃÞI CREATOARE. Odată lansată, deși primită cu tipica răceală, ideea a intrat și în mintea fizicienilor, biologilor care au reușit tot cu ajutorul aparatului matematic dar și al calculatoarelor, să descopere unele tipare de ordine în masa proceselor cu evoluție de tip hazard. Cu alte cuvinte, ceea ce ne împiedică să observam ciclicitatea unui fenomen este prea marea lui periodicitate. Nu am fi înțeles cauza mareelor dacă nu le-am fi observat ritmicitatea. În lipsa acestui atribut procesele sunt considerate ca evoluând probabilistic, sau dacă sunt și mai imprevizibile primesc calificativul haotic. Teoria fractalilor, cum avea să fie numit acest concept, deși nu a împlinit vârsta de 35 de ani, fundamentează, cum nu se poate mai științific, valența trinității, adică a factorului trei în descrierea fenomenelor oricât de complexe ar fi ele (curgerea turbionară, evoluția norilor, producerea cutremurelor, propagarea fulgerelor, formarea fulgilor de zăpadă, creșterea dendritelor, dezvoltarea tumorilor, etc.). Adică a ceea ce ne obișnuisem să definim cu termenul de haotic. Haosul este de fapt un sistem energetic cu legi precise, dar necunoscute, la nivelul de percepție al omului, în care unitatea constructivă este guvernabilă cu numai trei parametri. Sfânta treime! Atunci când sunt cunoscute condițiile inițiale evoluția sistemelor este previzibilă.

Ce înseamnă dependența de condițiile inițiale?

Iată două exemple:

Pleci de acasă cu un minut mai târziu și pierzi autobuzul care vine la zece minute, din acest motiv scapi trenul. Mai ai unul peste patru ore dar nu mai poți ajunge la avion care are o cursă pe zi. Ajungi la destinație cu o zi mai târziu în plin haos, nu mai ai rezervări, ai ratat toate întâlnirile. Extrapolând, pentru a se face mai ușor de înțeles, matematicienii de care vorbeam au realizat o metaforă - EFECTUL FLUTURE. Adică dacă un fluture bate din aripi la Tokio, se poate declanșa un ciclon la Los Angeles. Principiul este atât de adevărat, că funcționează și invers. Ia să vedem. Dacă scufunzi o mică flotilă la Pearl Harbour se produce o mare catastrofă în Japonia. Extrapolând, la rândul nostru, se poate ajunge pe această cale până la înțelegea supremă a determinismului liberului arbitru. Cel mai uimitor este însă faptul că toate acestea îi erau cunoscute lui LAO ZI cu 150 de ani inaintea erei noastre, și încă într-o perspectivă cosmică: "Un fulg care cade pe pământ poate modifica mersul unei stele" [59,163], [74,149]. Ce păcat că marele gânditor nu a specificat și trimiterea bibliografică!

Pentru a vă ilustra un lanț de reacții cauză-efect, într-o manieră relaxantă, iată o secvență imaginată cu talent de Sven Hassel [50,96]:

"Dar să mă întorc la povestea mea cu purtătorul de bilețele amoroase: m-am așezat pe o piatră și am stat să admir cum Skoday îl punea să plonjeze prin toate gropile și șanțurile. A fost atât de târnuit, încât atunci când în sfârșit a ajuns la el la cazarmă, ăia l-au crezut pilit și l-au băgat direct la zdup pentru beție. Episodul acesta dovedește că un lucru de nimic poate avea consecințe de nebănuit. Omul meu a fost apoi mutat la un batalion staționat la Heuberg, unde, cu prilejul unei trageri a fost ucis de un proiectil de mortier, și toate acestea pentru că s-a oferit să fie mesagerul unei fete și mi-a pretins două mărci. Decesul a dat naștere unei anchete. La batalion s-a lăsat cu scandal mare și s-a pornit să plouă cu adrese și rapoarte între pluton, companie, batalion și regiment. Nevastă-sa s-a apucat nenorocita să ceară o indemnizație pentru pierderea soțului. Așa ceva n-ar fi trebuit să facă niciodată. Mai întâi a sosit exact când Hauptfeldweber-ul era în mijlocul prânzului. Ãla s-a speriat așa de tare încât a înghițit strâmb un rollmops. Cei care erau pe acolo l-au culcat rapid pe un birou ca să-l poată bate pe spate. Rollmopsul a țâșnit afară și-a aterizat în zbor planat tocmai pe frumusețea de document pe care cu atâta chin și trudă îl întocmiseră. De furie Hauptfeldweber-ul a fost gata-gata să fie lovit de dambla, iar când a aflat cine era și pentru ce venise, l-a apucat cu adevărat turbarea. “Vrei o indemnizație tâmpito? E exact pe dos. Tu ne datorezi nouă indemnizații pentru toată porcăria în care ne-a băgat așa-zisul tău soț. Uită-te! Dar toate astea au un nume: sabotaj! Îți dau zece secunde să dispari din ochii mei.” Amărâta de ea înțelese că se băgase în ceva care o depășea. Plecă de acolo cu moartea în suflet. Ajunsă la gară, luă hotărârea să se arunce sub tren. Numai că din toate trenurile ea alese expresul 914 de Köln. Ar fi trebuit să consulte mai întâi mersul trenurilor. Iat-o deci pe peron, cu pălăria sa cu pene galbene, așteptând trenul. Il vede apărând după curbă. Cele două faruri o privesc drept în față și-i clipesc odată, ca și cum i-ar zice: Aude locomotiva fluierând de trei ori, aidoma unei invocații către Sfânta Treime, și-o ia drept un semn bun. Expresul a tăiat-o pe din două. A avut baftă c-a murit pe loc, altfel ar fi avut neplăceri. Expresul a întârziat trei ceasuri, și a fost cât pe aci să se ciocnească cu un mărfar, mărfarul a trebuit să fie îndreptat pe o altă rută, ceea ce costituie un lucru grav, deoarece transporta muniții.

Dar mai grav a fost că un general ce călătorea cu expresul n-a putut ajunge la timp să asiste la parada de rămas bun a Regimentului 47 Infanterie, și n-a mai putut bate în lancea port-drapel ținta tradițională. Regimentul a trebuit să plece pe front fără drapel. Treaba asta i-a deprimat atât de tare pe soldați, încât în timpul luptelor din valea Strumei au dezertat cu toții la greci. Ceva mai târziu ai noștri i-au eliberat din lagărul de prizonieri și i-au expediat direct într-un lagăr din Carpați, unde toată șleahta a fost fie spânzurată, fie împușcată. A fost creat un nou 47, dar pesemne cifra era cu ginion, fiindcă ăștilalți au dezertat la ruși în timpul bătăliei pentru Kiev, și au fost eliberați de ai noștri la Harkov. După ce au fost spânzurați și împușcați s-a constituit un nou 47, pe care l-au trimis tot în Rusia. A fost și mai nasol, dar asta e altă poveste. Cert este că Regimentul 47 a fost reconstituit de nouă ori, după care ștabii s-au plictisit și au lăsat-o baltă."


Trinitatea este o categorie mistic-religioasă abstractă, transpusă în metafore și simboluri pentru însușirea generală, dar care golită cu timpul de conținut poate ajunge la o consistență trivială. E ca și cum ai întreba: Crezi în gravitație? Urmănd ca odată cu răspunsul negativ, aceasta să înceteze de a mai produce efecte.Trinitatea egipteană ne comunică Triada compusă din zeii HORUS, OSSIRIS și ISIS. Mesopotamienii adorau trei zei: ANU care guverna cerul, BEL ce stăpânea pământul și EA care domnea peste ape.

Creștinismul s-a simțit atras de acest concept și l-a preluat într-o formă mai puțin studiată și aprofundată ceea ce a condus la confuzii și dispute ce continuă și astăzi [129,146].

Cel mai consistent mesaj ne vine din trinitatea hindusă care îi nominalizează pe VISHNU păstrătorul, pe SHIVA zeul distrugerii, iar pe Brahma creatorul. Dacă biserica creștină ar fi avut o deschidere mai mare către evoluția științei din ultimii două sute de ani și nu ar fi tratat cu dispreț păgânitatea, ar fi înțeles prima mesajul.

Legea lui Vishnu-păstrătorul avea să fie reformulată pe la 1780 de Lomonosov și Lavoisier (ultimul ghilotinat în 1794!) sub numele de LEGEA CONSERVÃRII MATERIEI sau LEGEA a I a termodinamicii.


În 1850 germanul Rudolf Clausius avea să dea o primă formulare LEGII a II a termodinamicii numită și LEGEA ENTROPIEI care demonstrează că sistemele tind spre mărirea propriei entropii adică își măresc în timp gradul de dezordine, adică se degradează , sau cum ar spune-o indienii, se închină distrugătorului SHIVA.

LEGEA a III a creatorului BRAHMA, legea vieții pe care nu a formulat-o încă nimeni, dar pe care toți o călcăm inconștienți în picioare la fiecare pădure defrișată sau glonț tras. Ea guvernează forța care consolidează ordinea opunând-o distrugerii, forța bambusului care se opune uraganului, forța puiului ce se dezghioagă din ou pentru a ieși la lumină, forța ce se opune furiei compresorului ce tasează asfaltul, pentru ca apoi acesta să cedeze la presiunea smocului de iarbă îngropat dedesubt. Ea comandă forța ce pulsează în formele de organizare ale energiei, de la moleculele măiestrit construite în substanțe, până la formele atât de diverse și evoluate ale viețuitoarelor și peste ele a nevăzutelor gânditoare.

Forța vieții, a ordinii este permanent produsă și distribuită cu generozitate tuturor regnurilor de către Creator. Privite astfel aceste trei legi care țin în echilibru Universul constituie de fapt mult disputata SFÂNTÃ TREIME, ele vor putea fi acceptate cu fruntea sus de orice trăitor al Pământului indiferent cui se închină și în ce direcție, ce masterate a absolvit sau a condus. În limbajul preoțesc al celor care vor să domine lumea fără să-i înțeleagă structura, doar citind la nesfârșit evangheliile, Sfânta Treime poate constitui obiect de pictură, sculptură, sau pricină de război, nu însă și subiect de dispută științifică, creștinii nu trebuie să accepte ideile păgâne, nici atunci când nu au altele!

Conform acestei logici e de mirare cum de au acceptat cifrele arabe sau mătăsurile chinezești.

Sfânta Treime sau mai precis omniprezenta Sfântă Treime este unitatea logică de execuție și control a viului și a neviului. Adică uniunea a trei elemente. Niciodată două, întotdeauna trei. Niciodată mai multe. Indiferent că discutăm despre Dumnezeu și univers, ADN și proteine, ou și găină, țesuturi și celule, fulgi de zăpadă, fractali sau elementali. Vom observa că oricât de mare sau de mic este sistemul supus analizei va fi definit exact prin trei elemente. Sintagma Sfânta Treime, cu excepția atributului de rezonanță mistică, are cel mai pragmatic și mai științific conținut din toată terminologia domeniului. Chiar și Dumnezeu când a creat lumea s-a subordonat docil acestui principiu integrator universal.

Iată prima dovadă: Actul Creației executat de către Dumnezeu a avut un Martor. Am marcat cei trei factori ai sfintei treimi la acest nivel. Creația și Domnul ne sunt cunoscute din timpul discuției, dar cine este martorul? Înainte de a-i da un nume să-i stabilim prezența:

(Proverbe 8,22)"Domnul mă avea la începutul căilor Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. Eu am fost așezată din vesnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul.... Când El a pregătit cerurile eu eram de față; când a tras o zare peste fața adâncului, când a stabilit norii sus și când au țâșnit cu putere izvoarele adâncului, când a pus hotarele mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, atunci eu eram maestrul Lui, la lucru lângă El..."

Străvechiul textul dă acestui personaj misterios numele de Înțelepciunea. Astăzi noi i-am zice Caietul de sarcini, tema de proiectare, caracteristicile și parametrii obiectivului, adică cea de a treia componentă, cea pe care chiar și Demiurgul o urmează și o îndeplinește fără abatere în timpul creației. Într-un cuvânt: Modelul. La început este modelul. Vă amintiți?

(Ioan 1,1): "La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu."

Poate că mesajul corect este: La început era Modelul și Modelul era cu Dumnezeu și Modelul era Dumnezeu.

In timpul creației, Dumnezeu verifica din când în când calitatea lucrărilor: (Geneza 1,12;1,17) "Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun." sau (Geneza 1,21;1,25) "Dumnezeu a văzut că erau bune." sau (Geneza 1,31) "Dumnezeu a văzut tot ce făcuse și iată că erau foarte bune.". Deci un fel de control de recepție, după fiecare fază. Sfânta treime este acum Modelul, Creatorul și Creația. Conceptul, gândirea, precede întotdeauna execuția.

Luăm cazul ADN - proteine. Pentru a se construi o moleculă ADN sunt necesare anumite catene proteice constitutive care depind ele însele de codul ADN. Soluția o da sfânta treime, acum compusă din modelul de catenă, creator (executant), catene proteice (banca de gene). Cele trei elemente treimice au în acest caz nivele logice diferite. Apoi, proiect de asamblare ADN, creator, genele alese din bancă. Și așa mai departe. La apariția omului: Genomul (proiectul) uman, creatorul (intenția de a face un om), creația (omul asexuat). Dacă se dorește a fi autoreproductibil atunci rezultatul va fi o pereche mascul-femelă.

(Geneza 1,27)"Și Dumnezeu a creat pe om după chipul Său, l-a creat după chipul lui Dumnezeu; i-a creat de sex masculin și de sex feminin." .

Au fost se pare și variante unisex, androginii. Chiar și la mamifere, nu numai la om [31]. Mamelele atrofiate ale masculilor la câini sau la porci mai dăinuie încă, parcă așteptând să fie reactivate. Acum putem sparge dilema privind primatul oului sau găinii care a dat frisoane filosofilor și face imposibil orice progres în raționament [129,59]. În primul rând o precizare: Nici un ou nu se poate transforma în găină, după cum nici o găină nu va putea produce un ou capabil să genereze viață, în absența cocoșului, adică a fecundației. Genomul (proiectul) de găină, creatorul (intenția de a face o găină), și rezultatul (o găină și un cocoș). Unitatea constructivă este perechea nu individul. În metaforica arcă, Noe a luat perechi de animale. În orice structură de la univers, la atom, descoperim prin discretizare structuri ierarhizate de sfinte treimi. Acum adjectivul sfânt a devenit cred, superfluu.

Am dat un exemplu la vârf, să dăm și un exemplu la bază. Imaginați-vă un triunghi echilateral. Desfășurați cele trei laturi fără a le întinde la rectiliniu, așa încât să rămână vizibile cele trei segmente constitutive, manifeste în același nivel logic. Avem în față treimea fractal, care susține construcția universului. Să verificăm acum butada Precum în cer așa și pe Pământ. În postura de creator, omul se supune involuntar principiului sfintei treimi. Orice sistem cibernetic, economic, social, în evoluție(1), își menține parametrul etalon de funcționare(2), printr-un comparator(3). Mai departe, orice corecție dispusă de comparator(1), se transmite sistemului(2), printr-un executor(3). Mai trebuie spus că actul creator urmează logica de la simplu la complex. Industria de televizoare a apărut după ce s-a pus la punct industria de componente. Mai întâi o gamă diversificată de materiale de construcție și apoi marile palate. La fel în biologic întâi banca de gene apoi ierarhiile complexe de cromozomi. O idee materializată devine model, un model materializat devine obiect, un obiect creat poate deveni la rândul lui model, sau creator. Deci ipostazele treimice sunt trivalente. Exemplu: omul este model teoretic în faza de genom, odată construit, materializat devine creație, obiect creat, pentru ca apoi să i-a postura de creator, inventând.

În fața unui creator de artă, omul ia rolul de model, actul creației având ca rezultat un tablou sau o sculptură. La rândul lui obiectul tablou poate deveni model pentru cel ce execută o copie sau atunci când inspiră o monografie. Cu cât nivelul de organizare a materiei este mai evoluat cu atât numărul de ierarhii treimice este mai mare. Valența creativă este dată materiei de atributul de inteligență. Inteligența este creativă, producând alte forme de organizare, creatoare atunci când se pot reproduce.

Calitatea de a se auto reproduce o are întreaga materie nu doar viul, cum se crede în prezent. Plantele fac semințe, din semințe cresc alte generații de plante. Celula se reproduce prin diviziune, cele două părți nou create au calități identice. Dar fisiunea nucleară este tot un act de înmulțire. Saltul unui electron liber de pe ultima orbită a unui atom poate fi considerat începutul unui act de înmulțire a materiei. Pentru a pleca, pentru a face saltul, atomul trebuie excitat cu energie. Deci ultima orbită este zona erogenă a atomului. Electronul sărit nu pleacă cu o destinație sigură și precisă. Odată plecat are doar posibilitatea găsirii unei loc disponibil pe o orbită incompletă, într-un alt atom. La fel ca spermatozoidul care pleacă în căutarea probabilistică a unui ovul. Mulțimea de electroni plecați de pe orbitele lor produce efecte, la fel și jetul de spermatozoizi. Primul efect se numește curent electric, celălalt orgasm, care este tot un curent electric.

În amăgitoarea lor cursă și unii și ceilalți nu fac decât să materializeze aceeași idilă: eterna și omniprezenta iubire. Deci electronul liber în drumul său a fecundat un atom incomplet (dispus) și disponibil diversificând sortimentul la categoria atomi stabili (satisfăcuți).

Tabelul lui Mendeleev cu cele 105 elemente specifice mediului pământean reprezintă pentru materia neînsuflețită, ceea ce banca de gene reprezintă la nivelul materiei însuflețite. Cu deosebirea că banca de gene este departe de a fi cunoscută în integritatea sa. Banca de gene este o noțiune virtuală. Nu este o colecție de borcănele fiecare conținînd cîte un tip de genă. Banca de gene se compune din varietatea tuturor fiintelor conform încrengăturii, clasei, ordinului, familiei, genului, speciei, rasei sale menținute în viață la un moment dat. Este de la sine înțeles că materia neînsuflețită a fost creată prima, având o structură mai simplă. Stările plasmatică, gazoasă, lichidă și solidă nevii sunt deja forme evoluate de existență a materiei, ele au precedat și logic și tehnic apariția viului, pentru a se regăsi ulterior în structura ființelor:


Ființa OM este ea însăși o trinitate compusă din trei corpuri; corpul somatic (trupul), corpul energetic (sufletul), corpul spiritual (duhul).

Corpul spiritual servește ca interfață cosmică corpului energetic, care la rândul lui constituie modelul construcției corpului fizic. Corpul energetic (aura, stare plasmatică) este modelul constructiv al corpului fizic, al homeostaziei pe care o menține pe toată durata vieții. Un braț amputat rămâne reprezentat în continuare în corpul energetic. Când parametrii vitali ai organismului nu mai pot fi ținuți în echilibru corpul fizic moare. Din motive dependente de potențialul de regenerare brațul omului nu se mai regenerează, dar celulele, părul, unghiile, pielea încă o mai pot face. Crengile tăiate ale copacului se regenerează pe toată durata vieții acestuia, la fel iarba.

Pământul este stabilizat ín spațiu prin trei mișcări: de rotație în jurul axei sale, de revoluție în jurul Soarelui, după Soare în mișcarea acestuia.

Trei puncte definesc un plan. La babilonieni triada cuprindea zeii IȘTAR, SIN, ȘAMAȘ.

La noi creștinii SFÂNTA TREIME este invocată prin NUMELE TATÃLUI, NUMELE FIULUI, NUMELE SFÂNTULUI DUH. În univers totul este trinitar, nu putem spune că trinitatea noastră este superioară trinității celorlalți sau invers, decât dacă nu îi înțelegem sensul sau îi atribuim semnificații triviale.