În timp ce adesea exista tipuri umane incompatibile cu căsătoria, există neîndoielnic uniri ale unor mai putine palpabile entitati, de niveluri diferite. Asa este cazul de fata, dupa parerile multora. Puterea creatoare si logica? Căsătorite? Auzind despre aceasta conceptie, cu 7 ani în urma, de a înhăma tehnologia de argumentare teoretica, cu scopul de a crea un program de calculator capabil a genera fictiune beletristica, un romancier celebru ne-a informat că puterea creatoare si logica sunt îndepărtate precum estul de vest (cu mândrie zeflemeasca afirmand ca si asemenea metaforă este deasupra logicii, si deci peste capacitatea masinii de a o interpreta).
Tocmai o anecdotă, părerea, dar adevărul problemei este că această atitudine este în mare măsură (si adesea violent) afirmata. Puterea creatoare este în general privită să implice întreruperea oarecum a rigiditatii care salasluieste in inima logicii; creativitatea, cel putin in sens artistic, este obisnuit identificată cu emotiile si irationalul. Freud, ale carui protectii specifice sunt astăzi o "binară diafană", reamane o figură germinală, adesea ajungând in miezul lucrurilor drepte. Freud a fost de părere că puterea creatoare este legătura între artă si joc, si aclama suspendarea principilor rationale. Postuleaza ca scriitorul-creator face cam acelasi lucru ca si copilul jucandu-se. El creează o lume de fantezie, pe care el ia foarte în serios, investind in ea cantităti mari de emotie, în timp ce o separă cu asprime de realitate.
Oricat de problematică si întunecoasa poate parea astazi teoria lui Freud, aici el face pur si simplu o observatie care nu poate fi pusa in dubiu. Dar problema este dacă jocul atat de sofisticat poate în final să se rezume la logică. Este jocul lui Joyce si Tolstoy, si Updike, si Helprin, si Morrison la baza logica în actiune?
Multe întrebari au fost ridicate: Un calculator va putea vreodată să bată jucătorul de sah uman cel mai bun? In disputa dintre geniul lui Kasparov si creierul de siliciu al lui Deep Blue, îmbunătătit fiecare săptămână, multi ar întreba: Ar putea un calculator sa invinga pe toti marii maestri in mod repetat si, definitivmente, mereu în jocul de turneu normal? Autorii de specialitate răspund, fără sovăire, afirmativ (pe măsura ca oricine stie un lucru sau doua despre ametitoarea ascensiune a puterii de calcul de pe această planetă, desi, dupa calculele noastre, i-ar fi necesar un deceniu masinilor pentru a realiza astfel de metronomic triumf.

Vor deveni robotii mai destepti decat noi?

Asa că, calculatoarele vor fi curând mai elegante decât pe noi la sah; nimic controversat aici. Dar despre celelalte activităti creatoare ce se poate afirma? Conform unui cvartet de cărti recent aparute, curand nu va mai exista domeniu in care calculatoare si roboti să nu poată să ne depaseasca:
1. Eu, Robotul: De la simpla masina la mintea transcendenta, Hans Moravec
2. Era masinilor spirituale: Când calculatoarele depasesc inteligenta umana, Ray Kurzweil
3. Când obiectele incep sa gandeasca, Neil Gershenfield
4. Marsul masinilor: De ce noua generatie de roboti va domina lumea, Kevin Warwick
Noi găsim multe preziceri în aceste cărti a fi de râs. De exemplu, Moravec prezice că robotii vor deveni din ce in ce mai inteligenti, atat de repede incat in 2040 va marca aparitia celei de-a patra generatii de roboti, care ne vor depăsi în toate aspectele. Ei nu vor opera doar in sfera uzuala, pe care în mod curent o asociem cu robotii (muncă inflexibil fizică; manufactura), dar vor conduce companiile si desfasura cercetarea. Problema principală a predictiilor este că ele sunt categoric inconsecvente cu absenta completă a activitatii creatoare in lumea contemporana. In indexul cartii lui Moravec nu are nici o intrare referitoare la creativitate, dar solicita creativitate desfasurarea cercetarii, nu?!
Si care ar fi situatia conducerii IBM? Necesita aceasta putere creatoare? Fiecare tehnologie de astăzi se datoreste creativitatii umane a celor ce au trăit ieri. Privind in jurul nostru, produsele ce ne inconjoara conserva originile celor mai creative minti umane: tastând la laptopul meu, la un restaurant preferat, văd ideile lui Turing, bautura pe care o consum poarta pecetea inginerilor care au proiectat sticla, dar si a bucatarilor ce au inventat reteta, de asemenea ceasul de la mana, În becul ce lumineaza văd pe Edison, iar in telefonul mobil pe Bell. În mod evident, eu as putea să continui fără oprire, pariez ca oricine.
În special, este sigur a afirma ca nu ar fi fost calculatoarele si robotii pe aici astăzi,in absenta sclipirilor geniului uman creator. Totusi, Moravec, cu o viziune procalculatorista, pastreaza silentiozitatea asupra creativitatii. Foarte interesant. Dar unde sunt laboratoarele AI în care calculatoare creează lucruri? Unde sunt laboratoarele în care calculatoare creează ramurile noi ale matematicii, noi tipuri de muzică, romane mari, teoriile stiintifice moderne si asa mai departe? Unde sunt acestea?! Nu exista!
Totusi, avem dovezi incontestabile de progres, pe urmatoarele directii:
- Nasa va rula misiunile de succes pe Marte si alte planete;
- Masini controlate inteligent, mai sigure decât cele controlate manual;
- Roboti casnici si ambientali;
- Chiar in prezent, cea mai mare parte a diagnosticului medical se poată să fie executat cu calculatoare, la o acuratete fără pereche în afară unui număr mic de diagnosticienii umani. În viitor, diagnosticul automat va ajunge un punct unde va deveni irational a consulta un medic uman.
Si asa mai departe. Dar observati ca orice element din aceasta lista nu necesita putere creatoare (sorry, diagnosticieni!) Asa că noi încă avem întrebarea înaintea noastra: Cum ramane cu creativitatea? Robotii vor ocupa un loc central în viitorul nostru, dar Einstein, Tolstoy, Turing, Shakespeare, Platon, Eminescu... vor putea masinile vreodată să ajungă la rangul lor?

De la sah la creativitate literara.

În experienta noastră, oamenii sunt complet de acord cu ideea ca o masină să fie invincibila la sah, deoarece chiar si aceia nelegati de fineturile algoritmilor de căutare intuiesc faptul matematic ca sahul, în partea sa fundamentala, este complet mecanic, si ca pentru cineva care ar putea să privească destul de departe înainte, jocul devine banal.
In timp ce AIxpertii (ex: Douglas Hofstadter) încearca a reduce puterea creatoare la calcul, mintea nespecializata este fundamental tulburată de perspectiva masinilor creatoare. Acest este probabil deoarece ele intuiesc ca viitorul descris în cvartetul de cărti citate anterior poate deveni realitate, cu aceste masini devenite creatoare.
Definitia creativitatii puternice este echivalenta cu originalitatea bruta. Ea este capabila de creatie ex nihilio, si desi asemenea creativitate se poate a nu exista, conceptul de a crea ceva de la nimic este foarte real nu numai la monoteisti, ci si la multi savanti atei care au pus in dubiu puterea creatoare.
Paradigma Margaret Boden, neîndoielnic cea mai înalta autoritate mondiale in creativitate computationala: Ea face distinctie între o marca de creativitate asociata cu combinatiile neobisnuite ale ideilor vechi (ea ofera exemplul aranjamentului Lennon-McCartney la melodia Yesterday, prin introducerea violoncelul la acest gen muzical), si un tip de creativitate în care ceva complet si în întregime nou este creat (ex. geometria neeuclideana , unde suma unghiurilor unui triunghi este diferita de 180 grade). Computerele desigur nu au încurcături cu primul tip de creativitate. Ultimul tip este însa mult mai dificil pentru ele. Este aproape imposibil de imaginat cum un calculator ar putea autonom descoperi o clasă nouă de numere prin tehnicile de probă noi, care au fost una din realizările celebre ale lui Cantor.
Deosebirea între creativitatea puternică si cea slabă nu este una nouă. Când Alan Turing, unul dintre bunici stiintei calculatoarelor si ai inteligentei artifiale, a propus ca, dacă o masină ar putea să treacă jocul său celebru al imitatiei (în care calculator promoveaza dacă el este lingvistic indistinctibil de un om; Jocul este acum cunoscut ca testul Turing), noi, oamenii, ar trebui îndată să concluzionam ca o masină asemenea să poată gandi.
Lady Lovelace a argumentat: Calculatoare nu vor fi niciodată creatoare, pentru ca puterea creatoare necesită să creeze ceva, si această este tocmai ceva ce calculatoare nu pot face. Computerele fac doar ceea ce sunt programate pentru a face, nimic mai mult. Creativitatea slabă nu constituie insa obiectul acesteia.

Cum construim un Autor Artificial?

Există multe dimensiuni peste care povestirile pot să varieze. Intriga reprezinta numai una dintre ele. Personajele, montările, teme literare, stilul, fictiunea etc.
Genul beletristic are variabilitate foarte largă pe aceste dimensiuni. Romanele de ultimă oră este acceptabil sa aiba mai degrabă o conspiratie imprevizibilă, traversată cu personaje imprevizibile, în situatii imprevizibile, cu amestecurile imprevizibile de dragoste, răzbunare, gelozie, trădare samd. Unul dintre efectele cele mai marcante este să creeze imagini de neuitat în mintea cititorului. La celalalt capat al spectrului stă fictiunea plina de formulare si filmul; aici variabilitatea este îngustă.
Unele povesti de dragoste, de exemplu, nu ofera variabilitatea largă de conspiratie si factorul de caracterizare: Ele implica acelasi caracter de fiecare data, dansând fierbinte si greu la aceeasi coregrafie.
Dacă un generator de povestire poate sau nu să fie implementat să realizeze o variabilitate larga se bazeaza deosebirea arhitecturală. Un sistem de generator de povestire are o deosebire arhitecturală, dacă pentru fiecare aspect al povestirii care poate să varieze, exista componenta corespondentă distinctă a arhitecturii tehnice, care poate să fie parameterizata pentru a realiza diferite rezultate. În timp ce noi datorăm multe pionierilor generatiei de povestire, putem spune ca sistemele lor au esuat să activeze variabilitatea largă prin deosebire arhitecturală.
Dar există si alte calitati, care sunt la fel de importante:
1. Sa ofere calitate de puternic creator: satisface, sau cel putin tinde sa satisfaca cererile sofisticate propuse de lectorat;
2 Sa genereze imaginarul în mintea de cititorului: Un agent artificial aspirând la a fi enumerat printre literati trebuie să învrednicească imaginea cititorului de semnificatie. (Uneori chiar fictiunea literară poate primi acest calificativ, în ciuda simplitatii prozei: este cazul lui Victor Hugo, in romanul Mizerabilii, nemuritoare prin imaginea canalelor din dedesubturile Parisului);
3 Sa situeze povestea în peisajul constiintei: AI trebuie să creeze povestiri având nu numai un peisaj de actiune, ci si un peisaj de constiintă, definit cu starile mentale ale personajelor;
4 Sa matematizeze miezul fictiunii beletristice: prelucrarea temelor celebre (ex. trădare), astfel prelucrata ca urmare a formalizarii temelor in discutie;
5 Sa genereze povestiri cu adevărat interesante: Un nuvelist artificial adevărat trebuie să atinga cititorul la topica specială, ca sexul, banii si moartea, si de asemenea teme clasice ca trădare, ambitie nemiloasă si dragoste neîmpărtăsită;
6 Sa se adapteze structurilor povestirilor - gramaticile de povestire;
7 Ultima dar nu cel din urma: Un autor artificial să trebuiască să creeze o proză nemecanică, "vie".

De ce sa construim autori artificiali?

În cele din urmă, cea mai simpla intrebare - există cel putin trei motive generale: două teoretice si unul practic.
Primul motiv teoretic: pentru investitia de timp, bani si talent în căutare pentru o masină creatoare este să lucreze spre un răspuns la întrebarea dacă noi însine suntem masini. Dacă partea creatoare de cunoastere umană poate să fie capturată prin calcul, atunci este cu sigurantă acceptabil ca noi suntem fundamental calculatoare.
(Partea cea mai cotidiană de munca intelectuală umană este predictibil să fie mecanizată, iar nivelul mai profund, al senzatiilor si interactiilor cu mediul nu ar trebui să reprezinte obstacole de netrecut pt marsul AI prin secolul următor).
Al 2lea motiv teoretic este complet si simplu: Pentru a linisti pe cine crede că logica este mereu închisă fata de la lumea emotionantă a creativitatii.
Ratiunea fundamentală practică pentru silinta noastră este că masinile capabile a lucra alături de oameni în areale solicitand creativitate este de o valoare incalculabilă. O masină capabilă a scrie un roman formidabil sau compune, sau filma, sau creează si conduce povestirea într-un joc online reprezinta, bănuiesc, aurul curat.