Credința reprezintă capacitatea fundamentală de conectare a omului cu Sfânta Treime, compusă din Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.
Credința prezentă în conștiința omului actual are valențe multiple, parte din ele le voi prezenta pe rând.
În primul rând credința are capacitatea totală de a trasa direcția corectă în viață, necesară evoluției.
Credința are capacitatea de autocunoaștere, de autoevaluare, fără de care omul nu s-ar putea defini.
Omul cu credință își desăvârșește calitățile principale, până la nivelul de rafinament intelectual, până la nivelul de genialitate.
Credința se formează din primii ani de viață sub îndrumarea mediului familial, mai apoi la școală sub îndrumarea dascălilor, dar mai ales sub îndrumarea preoților la orele de religie, cât și slujbele evanghelice.
Însă cu certitudine omul actual vine cu o credință considerabilă din viețile anterioare, în această viață deținând cele mai însemnate principii, abilități, calități.
Nu este un secret faptul că o mare parte din omenire este cu atei, acei oameni care cred că ființa supremă în univers este omul, acei oameni care neagă divinitatea și influența ei asupra omenirii.
Dar mai ales ateii cred în știință, în descoperirile omenirii cu ajutorul științei, se mai numesc și scientiști, foarte prezenți în SUA. În general ateii se întorc cu fața la Dumnezeu la sfârșitul vieții, pentru ca să primească iertarea, pacea și liniștea.
Cred că omul lipsit de credință are o voință slabă, cred că rătăcește pe drumurile vieții fără vreun rost, fără să înțeleagă rolul lui pe pământ, de cele mai multe ori este nefericit, dezorientat, lipsit de sprijin în situații dificile, creează cu dificultate relații de familie, relații de prietenie, în general oamenii fără credință sunt solitari, cu dificultatea de a se face înțeleși, acceptați într-un grup social.
În vremurile actuale omul cu credință are mare încredere în potențialul său creator, are stima de sine crescută, poate duce la bun sfârșit cu succes proiectele, planurile, visurile, poate fi considerat un idealist conform voinței divinității și universului.
Omul cu credință poate materializa de la cele mai mici până la cele mai mari dorințe, idealuri, poate fi considerat un înțelept, un iluminat, poate fi perceput ca un ales al lui Dumnezeu.
Omul credincios poate fi considerat un om puternic, deoarece credința însoțită de fapte este o forță de neînvins, de nestrămutat.
Cu certitudine cele mai minunate lucruri i se întâmplă omului care crede în Divinitate, în univers precum și în puterile sale, credința face să dispară definitiv îndoiala, teama, neputința.
Omul cu credință totală în divinitatea se situează pe înalte frecvențe de evoluție, devine omul în care își pune baza chiar Dumnezeu Tatăl Ceresc.
Credința totală în divinitate este un rezultat al unei educații înalte, semn al unei erudiții.
Potențialul creator și salvator nu se poate dezvolta fără credință, inteligența emoțională și cea spirituală au de suferit pierderi mari.
Din nefericire o mare parte din omenire are o credință superficială, aproape negativă, oamenii respectivi au un intelect dezorganizat, neîngrijit, necontrolat, astfel că gândirea lor atrage după sine neplăceri, conflicte, suferințe și au parte de lipsuri mari, au parte numai de încurcături în viață.
Atunci când omul are credință are iubire, are liniște, are fericire pe toate planurile existențiale, vede întotdeauna oportunitățile și perspectivele de a se realiza pe toate planurile.
Omul credincios conectat cu divinitatea permanent poate face imposibilul să devină posibil, poate fi creator de minuni în folosul lui dar și al celor din jur.
Înțeleptul filosof Petre Țuțea a afirmat că fără credință omul rămâne un animal rațional, care vine de nicăieri și se îndreaptă spre nicăieri.
Isus Hristos le-a spus apostolilor- dacă veți avea în voi credință cât bobul de muștar veți putea spune muntelui, mută- te dincolo și muntele se va muta, veți face imposibilul să devină posibil și invizibilul să devină vizibil.
În concluzie omul cu credință mare poate asimila toate comorile spirituale din dimensiunea cunoașterii, din biblioteca universului, cu alte cuvinte omul cu credință mică poate vedea cerul pe când omul cu credință mare poate aduce cerul la el.