Legături de sânge, crime din necesitate


Dacă se întâmplă să ajungi prin Craiova și se mai întâmplă să fii interesat de cum arată un spectacol de teatru în afara instituției aferente, ar trebui să te oprești în localul Fado Pub. Personal, îmi plac spectacolele de teatru ținute în afara unei instituții oficiale și de stat (pentru un socialist ca mine, teatrul independent trebuie finanțat la fel de sistematic precum teatrele de stat, cu burse pentru absolvenți și spații publice pentru spectacole/reprezentații), să văd cum se șterge linia dintre public și actori, cum ai impresia că interpretarea lor este tot mai aproape de tine. Jocul actoricesc cu mișcările și replicile actorilor/actrițelor prezintă perspectiva unei topiri în acel spațiu restrâns, astfel încât corpurile și dinamicile lor formează o porțiune din cotidianitatea urbană. Viața de zi cu zi, recognoscibilă în scaunele, mesele, ferestrele și podeaua, devine acum parte a unei iluzii că ne aflăm în fața unor personaje nu diferite de noi, care pot trece prin evenimente extraordinare sau nu, iar spectatorii fie pot reflecta asupra credibilității spectacolului, fie pot căuta să se identifice cu personajele. De îndată ce ai încheiat identificarea cu personajele, poți bea o bere sau gin tonic.
Trebuie să spun că Legături de sânge de Beth Henley este un spectacol foarte amuzant, este atât de amuzant încât, dacă toate familiile disfuncționale ar fi atât de amuzante în dinamicile și reacțiile membrilor atunci când se află-n situații extreme, lumea cu siguranță-ar fi un loc mult mai bun – sau cel puțin, oamenii s-ar gândi mai bine la ce-și spun unii față de alții. Iar dintre cele trei actrițe principale din spectacol, cea mai amuzantă este Karyna Florița, în rolul Lenny Magrath, sora cea mare dintre cele trei surori Magrath. Îngrijorată de starea de sănătate a bunicului și dacă o problemă fiziologică nu-i va permite să aibă un partener, Lenny nu știe în ce direcție ar putea coti viața ei, nu are o autonomie cât de cât conturată și viața ei se desfășoară între obligații familiale, anxietăți legate de relațiile cu bărbații și dacă va primi un tort de ziua ei. La polul opus se află Meg, sora mijlocie aflată într-o mișcare continuă pentru a se îndepărta cât mai mult de familia extinsă, deși se pare că bunicul era cel care-și dorea ca Meg să urmeze o carieră muzicală. Babe, sora cea mică, se găsește într-o situație destul de extremă: acuzată că și-a ucis partenerul abuziv, un personaj nevăzut. Ca și cum lucrurile nu erau destul de ciudate pentru Babe, partenerul abuziv descoperă poze compromițătoare cu ea. Dar ajunge cu această mini-prezentare a personajelor principale, a venit vremea să trecem la jocul actoricesc.
Interpretând-o pe Meg, Diana Petec își livrează replicile cu dezinvolura cuiva care își dă seama că, dacă te întorci acasă, rudele te vor întreba cu bucurie, curiozitate (dar și cu o banalitate enervantă) dacă ai reușit să le îndeplinești așteptările, asta însemnând – aici –, dacă ți-ai îndeplinit visurile acelea de celebritate în lumina reflectoarelor. Ei bine, Diana Petec înțelege că personajul ei nu este prea interesată de asemenea așteptări dintr-un oraș mic și este destul de laid back (relaxată, pentru cine nu a văzut acel videoclip regizat de Lars von Trier) în ceea ce privește viața ei din mijlocul celor două surori. Aplombul temperat al Dianei Petec se conjugă ideal cu expresia ironică și spectatorii s-au putut delecta cu un replici care dezamorsau o situație altfel destul de tragică și apăsătoare (deși, evident, violența domestică nu poate fi tratată cu amuzament). Energia Dianei Petec ne spune că viața e ceva rarefiat prin care ne putem mișca fără să dăm socoteală cuiva. Intră în scenă (sau în mijlocul localului) Vlad Udrescu în rolul lui Doc Porter, un fost iubit al surorii mici Meg. Aceasta era atât de infatuată de el încât l-a abandonat în mijlocul unei tornade, provocându-i fractura unui picior. Tornada a făcut asta, nu Meg Magrath – asta cred că este evident pentru toată lumea, dar mă gândeam că n-ar fi rău dacă aș sublinia acest detaliu. Acum Doc Porter este căsătorit și are copii, dar când a fost asta o barieră în calea unei relații extraconjugale? Sau în calea rezumării unei relații din trecut? Vlad Udrescu pare că a venit din greșeală în acest local, reținerea lui ne spune că personajul nu știe ce să creadă când dă cu ochii de o veche iubire care e posibil să-l fi abandonat sau nu. Dar ce mai contează asta? Iubirile din trecut se pot relua oricând, la fel cum chestiile anatomice nu au cum să influențeze viața romantică, așa cum realizează și Lenny în momentul în care este luat peste picior de Meg să-și vină-n fire și să-l caute pe tipul cu care ieșise la un moment dat la o întâlnire. Karyna Florița arată disperare prin mișcări smucite, apăsare grea ca și cum ar fi plictisită de viața și de statutul ei de femeie care trebuie să aibă grijă mereu de alții și de casa familiei. Figura Karynei Florița ne-ar deprima prin mina ei vecină cu epuizarea, ca și cum viața ei s-a terminat. Momentul se tensionează dar, din fericire, apare Diana Petec (Meg, evident) și o anunță pe Lenny că ar trebui să iasă mai mult în lume, adică mai departe de casa familiei. Ar fi putut la fel de bine să-i spună ‘slow down, relax, take it easy’. Dacă Lenny crede că are o viață grea, sora ei mai mică Babe este acuzată că și-a ucis soțul, deci energia actriței Corina Oprea va trăda o disperare mult mai apăsătoare, dar nu prea, față de celelalte actrițe. Replicile ei au exact viteza necesară ancorării spectacolului în zona comediei, cum este felul cum personajul se luptă cu o funie pentru a se spânzura, Meg fiind ignorantă la ceea ce se întâmplă. Cu toate acestea, Babe are un moment evrika, își dă seama de ce s-a sinucis mama ei și conștientizează că nu este singură, ceea ce face ca încercarea lui avocatului Barnette (interpretat de Mihai Alexandru Purcaru) de-a o salva de la o soartă mai rea ca închisoarea să fie destul de superfluă. Mihai Alexandru Purcaru intepretează rolul foarte încrezător în că-și va atinge obiectivul dublu: eliberarea lui Babe de care este îndrăgostit. Probabil că este un din acele situații în care dragostea este un alt cuvânt pentru vendetta.
Un spectacol amuzant, cu accente de tragic și evoluții neașteptate, la finalul căruia echilibrul este restaurat atunci când totul se termină cu bine. Poate că și tu ar trebui să mergi la Fado când este vreun spectacol și să bei o bere. Să mergi la Fado și atunci când se joacă vreun spectacol.

Club Fado, Legături de sânge de Beth Henley, cu: Diana Petec, Karyna Florița, Corina Oprea, Mihai Alexandru Purcaru, Vlad Udrescu.