Pentru ce poeții, dacă îi lăsăm să moară de foame
de gheorghe Sârbu

In memoria lui Costin Lupu


Preambul:

draga gheorghe,
am probleme mai departe cu pc-ul ; se pare ca am probleme cu cartea grafica sau
ventilatorul pentru cartea grafica e defect, trebuie sa il duc la un specialist. intr-adevar, oameni cu coloana vertebrala tare sunt raritati. tu esti unul dintre aceia si sunt fericit sa te fi cunoscut. fii tu cum esti si nu cum vor altii, eu te respect pentru felul tau de a fi. intr-adevar, nu este usor sa aiba de lucru cu tine, ca de altfel cu toti oamenii care au ceva sub calota, dar fondul tau este bun si eu am ochi sa il vad si sa il inteleg.
aceeasi senzatie de multumire, ca suntem contemporani.
te imbratisez cu drag, ai grija sa nu-ti iesi din pepeni, pentru cine nu merita.
Lucian


Preambul 2:

Dear George,
Rapiditatea de care ai dat dovada in a raspunde e-mailului meu, ma face sa cred ca am de-a face cu o persoana a carei integritate, cel putin comportamentala, este in afara oricaror dubii. Ma bucura ca perimetrul Carpatin mai gazduieste si astfel de persoane. O asemenea atitudine a devenit un fel de "Rara Avis", putand a mai fi intalnita - destul de rar - la cei familiari cu termenul de "Deutsche Ordnung" sau la descendentii Spartanului Leonida. Fara a fi de confesiune Budhista, am fost adeptul unui aforism al lui, care spune " ca in viata cauta compania oamenilor mai inteligenti ca tine, sau la fel de inteligenti; daca nu-i gasesti, umbla singur". Fara a ma cataloga ca sunt lipsit de modestie, am umblat cam singur intreaga mea existenta, in aceasta imperfectiune numita globul pamantesc. Faptul ca te-am cunoscut imi creeaza o notiune noua: notiunea de" impreuna".
Iti multumesc pentru ea.
Subscriu , in totalitate, la propunerea ta; deci,eu sunt Dwight iar tu esti George. Oricum, intre persoanele care se regasesc in parametri asemanatori, formulele de politete creeaza bariere sau baraje artificiale. Suntem nascuti in acelasi an –1940 - eu la August 15. Din nefericire,ma gasesc in urma unei operatii pe cord deschis - triple by-pass- si, sper pentru moment, nu ma aflu in plenitudinea capacitatilor avute anterior. Sper sa nu devina un impediment major in comunicarea dintre noi..Exprimandu-mi inca odata placerea de a te fi cunoscut, iti doresc un week-end placut.
Dwight


Asistăm în ultima etapă de ajungere cât mai repede la bunăstare, inclusiv la poziție socială cu aldine, eminamente la un asediu în masă a maselor de ingineri, de avocati, de economisti, ș.a.m.d., al câmpului Artei. Vin cohortă după cohortă, hămesiți în de a se face cunoscuți ( … ) și cum pot deveni cunoscuți ușor, și fără prea mari eforturi, dacă nu ca poeți, ca prozatori, ca eseiști, și ci fiindcă, dacă le-ar place munca, ar profesa meseria pentru care au obținut licențe. Evident, după ce ajung directori de reviste literare, președinți de cluburi de presă, președinți de institute de cultură, președinți de uniuni ale scriitorilor, academicieni, și, ai bunul simț, ca poet născut și nu făcut, sa le spui că nu procedează ortodox, iți sar imediat la beregată cu fraza: eu am muncit ca să ajung aici;1) cine le-a cerut să se reprofileze? … Societatea în nici un caz, și 2) Arta este naștere, și astfel travaliu, ceea ce nu este totuna cu muncă; “ Ad augusta per augusta “ - a se vedea Dicționar de Cuvinte, Expresii, Citate Celebre, I.Berg, Editura Științifică București, 1968; dar, de unde să știe, vai, vai, vai, că centrul de greutate, aici cade pe Har și nu pe mistrie. Imi permit, pentru prima dată în viață, să fiu insinuant, si în context să le spun acestor Efendi, un adevăr elementar: trei lucruri nu mint pe lumea aceasta: a) Capodopera, b) Teorema, c) Circulația Sângelui, sperând astfel să le scot de sub calotă percepția cu care iși amușinează imixțiunea, cum că, vezi Doamne, Capodopera este prezumtivă. Nu, mult stimaților, Capodopera este unitate de măsură, și astfel, lucru în este pe cât de legitim, tot pe atât de statuant, dar, numai pentru cei care nu încearcă să păcălească Inefabilul; Muzele or fi ele Femei, dar sunt Femei cu Respect Față de Fusul Karmic.


Vroiam sa conduc spre altă exprimare disertația de față, când am primit un mail de la dl Cornel Armeanu, Spirit care mă onorează prin Realitatea că imi este Prieten; iată-l:



Dragă Gheorghe,
Așa cum cele cinci degete de la o mână nu se aseamănă și nu sunt egale între ele, tot la fel se poate vorbi și despre oameni. Unora le-a fost dat să se nască înțelepți, altora le-a fost dat să se nască orbi sau surzi, altora să sufere pe tot parcursul vieții lor, iar altora le-a fost dat să-i asuprească pe semenii lor. Revenind la relațiile ce ne-au legat în ultimele luni, la colaborarea dintre noi, eu în calitate de gazdă, iar tu în calitate de "oaspete", sper că am răspuns onorabil așteptărilor tale, prin tot ceea ce-am făcut până acum. Este adevărat că între noi sunt multe, foarte multe lucruri comune, cum ar fi: să spui lucrurilor pe nume, să prezinți adevărul despre lume și viață așa cum este el, să ai curajul de a lupta cu nedreptățile..., să scrii poezii și nu numai poezii..., să pictezi... etc. Însă mai sunt și alte aspecte ce țin de sensibilitatea fiecăruia. Prin prisma prieteniei ce s-a legat între noi, sperând că n-ai să-mi iei în nume de rău observațiile ce-aș vrea să le aduc pe parcurs, trebuie să recunosc că nu întotdeauna ceea ce-mi trimiți e ceea ce aștept de la tine. Spun asta, pentru că îți cunosc puterea de munca, profesionalismul, priceperea si perceperea cu care esti dotat si astept lucrari pe masura calitatilor aratate mai sus, a asteptarilor. Da, am primit Aegri somnia precum și informația ce se referea la publicarea unor lucrări de-ale tale la prețul de 2.50 dolari/rând. Referitor la poemul sus amintit, părerea mea este că ar trebui sa mai lucrezi pe el. În faza în care se află, s-ar putea creea un impact neasteptat intre poem si cititor. Ideea, desi nu este noua, este binevenita, însă munca va fi titanică, dacă dorești cu adevărat să scoți la lumină acel bulgăre de aur dintr-o mina inimaginabil de adanca. Aceasta mina am putea-o plasa in Subconstientul din noi, ce tainuieste in subteranele sale o nebunie fara margini, iar numai o minte foarte abila o va putea-o explora. Aegri somnia este o tema grea si foarte veche. Primele informatii despre aceasta sunt semnalate in Ars poetica lui Horatiu. Se spune ca Horatiu era foarte nedumerit si destul de socat cand un pictor reprezenta o compozitie de genul: cal cu cap de om sau o femeie frumoasa pana la mijloc, iar de la mijloc in jos terminandu-se cu o coada de peste. “Vanae species” zicea poetul in Ars Poetica, adica specii vide ce se nasc “ut aegri somnia”, cu alte cuvinte, precum “visele unui om bolnav”.
În momentul când ne propunem să abordăm o astfel de temă universală, ca aceasta de pildă, trebuie să punem la bătaie toate uneltele de care dispunem, de o aprofundare totală a temei, altfel riscăm să ne prăbușim în desuet. Ideea nu numai că este genială, însă este extrem de pretențioasă și trebuie energizată. Fără vitalitate, va rămâne doar o frumoasă intenție, însă fără viață. Și... atenție la personaje... (mă refer la Aegri somnia, desigur...), apariția celui de-al doilea Luceafăr vine să contrazică adevărul biblic, iar noi nu avem dreptul să ne așezăm pieziș în fața Cuvântului. Este foarte clar că există un singur Luceafăr, sau Lucifer, ca să mă exprim în spiritul sfintei scripturi. Dupa cum reiese din prezenta varianta a lucrarii tale, aceasta a fost plasata pe fundalul unui teatru antic, sau macar ceva in genul lui Shakespeare. Daca ideea ”Aegri somnia” ar fi tratat probleme contemporane, ar fi fost poate mai simplu. Este admirabil faptul ca te-ai inhamat la o misiune atat de grea. Insa, lucrarea trebuie desfasurata pe zeci de pagini, chiar pana la forma finala de-a se prezenta sub forma unei carti cu un singur poem. Optiunile precum si toate celelalte cai de inspiratie sunt nelimitate. Alegi ceea ce ti se pare mai confortabil si mai eficient ca, in final ”Aegri somnia” sa devina o capodopera si, poate, chintesenta artei tale poetice. În privința ultimului material (eseu), "Camera de zi", materialul în sine este ușor citibil, are un mesaj clar și la obiect și este realizat în maniera ce te caracterizează. Þin să fac o remarcă: m-a impresionat felul cum ai analizat toate tragediile acestui an 2005.
Urmând zarul, după cum cade zarul, și de aici în față, vom ucide flora …
Urmând zarul, după cum cade zarul, și de aici în față, vom ucide fauna …
Urmând zarul, după cum cade zarul, și de aici în față, vom ucide oxigenul …
Doar aceste trei rânduri sunt suficiente pentru a le putea numi poezie. Felicitări!
Peste o zi, poate două, când voi face un nou update la Diligenta, am să-l public la rubrica Special. Reîntorcându-mă la poezie, deși aol.ro sau scrie.com au publicat Aegri Somnia, eu nu i-am dat, deocamdată, " bun de tipar ", nu din rea credință, ci din motivele arătate mai sus. Astept s-o mai ”dospesti” un pic. Gheorghe Sarbu, pe lângă ceea ce este, știu că este în primul rând poet. Și nu un oarecare învățacel în mânuirea condeiului. Un poet în cel mai adevărat sens al cuvântului. Însă până la genialitate, mai e cale lungă. Iar aceasta, nu noi o decidem, ci posteritatea, cei ce ne vor judeca mâine. Þi-am citit aproape toate poemele ce le-ai publicat pe diverse site-uri: Pastel cu lună, Ușă/păpușă/ivor de ușă, Catrene, Doamne Dumnezeul nostru, Poetul către soarta sa, Sărutu-ți poalele, Epitaf, Precedent, Verbul, Bluf, Deianira, Salba de cuneiforme, Cerului da, Un finit ce-n infinit se stinge, Cântec, Alb pe drum, Leit-motiv, Statuia, Roua de flori... etc. Sigur, de ce să nu fiu sincer, nu toate m-au satisfăcut întrutotul, însă, în majoritatea lor, mi-au plăcut. Este-adevărat că sunt adeptul versului clasic și mi-ar fi plăcut să citesc poezii " cu rimă ", dar sunt receptiv, în aceeași măsură, și la poezia în vers liber. Eu însumi, pe la începuturi, vreo 47 de ani în urmă, când am comis primele poezioare, am optat pentru versul modern. Deh, așa era moda... Mult mai târziu, pe la vreo 17-18 ani, m-am dedicat formei clasice. Însă și azi mai scriu din când în când câte o poezioară în vers liber. Poeziile tale, în majoritatea lor, sunt bine conduse din punct de vedere stylistic, al meșteșugului, al limbajului folosit, însă baiul e altul ... E drept, nu toate, insa unele dintre ele tind spre un oarecare ermetism ambiguu, iar la un moment dat cititorul devine confuz. Părerea mea este că se pot realiza poezii filosofice apelând la cele mai simple expresii poetice. La urma urmei, poezia nu se adresează doar unei mase limitate de erudiți, ci cititorilor din toate categoriile. Tocmai aici mi se pare c-a stat secretul marilor poeți, mulți dintre aceștia supraviețuind peste ani, secole în șir. Nu-i nevoie să dau exemple fiindcă îi cunoaștem, indiferent că aceștia sunt poeti români sau de-aiurea. O altă problemă ce am observat-o în poezia ta ar fi acea " dependență " de Nichita Stănescu. Sper să fii de acord cu această observație. Gândește-te că mai târziu posteritatea s-ar putea să te " judece " pentru asta. Una este să creezi la umbra maestrului, chiar să-l imiți într-un anume fel, însă cu mare precauție, și alta este să te folosești frontal de armele sale. Vreau să spun că am descoperit cu o oarecare " îngrijorare " un pic de Stănescu ( si chiar Sorescu ) în poeziile tale. Încearca să fii TU prin ceea ce creezi, să-ți construiești propriul univers liric. Iată câteva "mostre" ce, cred eu, nu te reprezintă:
urcul urcuiește urcă
pe diagonală urcuiește urcă
(Muntele)
.......................................
Eu ți-oi spune despre nunc
Tu mi-oi spune despre pneu
Până noaptea ne va prinde
În alt tu și în alt eu
Numai astfel pot să-l sunt
Focul ce mă dă în prund
.......................................
Veșnicul să fim din este
....................................
- Totuși mă încearcă gând
Că ne suntem doar un rând
(Aegri somnia)
........................................
Totusi, dincolo de aceste observații, am reținut multe poeme reușite, unele dintre ele chiar excelente, ce le-aș putea publica în Diligența, într-unul din numerele viitoare. Dintre acestea, aș cita câteva:
Doamne Dumnezeul nostru, Poetul către soarta sa, Epitaf, Precedent, Poesis, Intermezzo, Noaptea ca un buchet de roze, Un finit ce-n infinit se stinge… etc. Diligența, la categoria Cultură are acolo un link Poezie ce face trimiterea spre acea pagină. Luna asta am publicat câteva dintre cele mai frumoase poezii semnate de Tudor Arghezi. Luna viitoare, poate am să public un grupaj din poeziile consemnate mai sus.
Iar acum, în încheiere, daca nu m-ai trecut încă pe "lista neagră" a dușmanilor tăi, îți propun spre lecturare câteva poezii de-ale mele.
http://www.diligenta.com/cornelarmeanu/page4.html
Cu cele mai bune gânduri și sinceră prietenie,
Cornel
Cu scuze pentru cititori, dar meditez că, în ipostaza de Modele trebuie să ne înfățișăm ansamblului care este Ziua de Mâine, așa cum suntem: cu defectele noastre, cu calitățile noastre, cu ezitările noastre, dar, și cu cerbicia noastră. Multe mulțumiri …


Pentru ca Ideea ce mi-am propus s-o dezbat să capete contur, respectiv, substanță primară, conformă cu Indicele Evolutic, consider apt din punct de vedere logic: a) să expun și răspunsul meu, și b) să afirm: dacă Poetul - și prin Poet înțeleg toate cele Șapte Arte, nu este repus în drepturile consfințite în/ și prin Istoria Literaturii Universale, edificiul social riscă să se surpe: conservă excesiv de mult balast.


draga Cornel,
a spune ceea ce gindesti, fara trimitere ascunsa, nu este defect ci calitate, si astfel, draga Cornel, te-ai inscris, nu pe " "lista neagra" a dusmanilor mei, ci pe " lista alba " a prietenilor mei - daca-mi dai voie sa-ti folosesc sintagma. sigur, draga Cornel, suntem diferiti ...
anuntul ca public pe 2.50 dolari/ rindul nu vizeaza revistele electronice, dar, mai spune ca ar fi cazul sa fiu asistat financiar in ceea ce priveste cercetarea ( ... ) deoarece, ma apropii de clipa cind voi face cu mina vietii, si cam de pe acum, n-o sa mai pot sa-mi investesc banii in cercetare, deoarece, trebuie sa-mi fac cavou, trebuie s-o asigur pe Corina sa aiba din ce trai dupa plecarea mea; cu cei 196 RON cit are pensie, miine, poimiine, nu-i va ajunge nici sa plateasca apa potabila. cu privire la Aegri somnia, am decit un singur comentariu: prin Capodopera, inteleg lucrarea care, datorita faptului ca este prin definitie comuna, capata atribut de unitate de masura ( ... ) evident ca, totul, la un moment dat, trebuie revazut; nici moartea nu este frumoasa, dar, este permanenta; dupa cum vezi, sunt de acord cu tine; mai trebuie, cred, sa adaug ca, nu atit Ideea face Capodopera, cit punerea Ideii in pagina; asa ca, autorul unei astfel de lucrari trebuie sa stie sa strecoare in lucrarea respectiva o greseala, nu neaparat de genul " Cobori in jos ... " dar, greseala care sa sara in ochi de la sute de mii de poste. cit priveste Un rug pentru Sârbu, fiindca la acest material te referi cind zici " sa-i lasam pe altii sa ne recunoasca valoarea ", trebuie sa iti spun ca, nici eu nu sunt de acord cu mine, cel care ma itesc dintre acele rinduri - eu sunt onest, dar, faptul ca am fost filmat cu camera ascunsa, dar, mai ales ca, pe post nu s-a dat inregistrarea ce mi s-a facut, ci o mixtură, m-a facut sa gindesc ca, omul de stiinta, ca artistul, nu se bucura de apreciere; iti sugerez sa te duci in piata si sa spui ca esti Poet: vei obtine un hohot imens de ris, si stii de ce? pentru ca artistii facuti si nu nascuti au dat jos de pe soclu Elita, adica au darimat Turnul de Fildes. accept orice alt punct de vedere care tine cont insa de faptul ca, Poetul este Revolutionar, ca Poetul este Reformator, dar, mai ales ca Poetul este Dascal. iti multumesc, nu numai pentru parerea pe care o ai fata de Camera de zi; desigur, draga Cornel, eu iti trimit lucrari, tu le publici numai pe acelea care, din punctul tau de vedere fac fata stachetei valorice la care te-ai decis sa faci cunoscuta revista Diligenta; te rog doar sa-mi trimiti un rind, doua, in privinta, ca sa stiu cum stau lucrurile. te apreciez pentru pozitia ta si te felicit. in problema ca am tendinta de a-i parafraza, poetic luind termenul, pe Nichita Stanescu, pe Marin Sorescu, te asigur ca, nici o clipa nu mi-a trecut pe sub calota un astfel de gind – scriem poezie cam din aceeași perioadă; iti multumesc ca m-ai avertizat, am sa tin cont pe mai departe de toate punctele de vedere pe care, cu atita disponibilitate mi le-ai adus la cunostinta. faptul ca publici Camera de zi la rubrica Special, faptul ca intentionezi sa publici un grupaj de poeme semnate de mine, ma onoreaza, lucru in este pentru care iti multumesc. de asemenea, m-ai onora daca mi-ai trimite cartile tale de poezie sau/ si de alta stirpe cu dedicatie.
dupa ce voi lectura cartea/ cartile ce-mi vei trimite, o sa incerc sa ma exprim fata de ea/ ele, desi, dupa cite ma cunosc nu prea am stofa de critic.
subliniez inca o data, draga Cornel, ca cele ce mi-ai transmis prin mail-ul care face obiectul prezentei scrisori, imi fac foarte bine, te onoreaza si ma onoreaza ... cind oamenii vor invata exercitiul caruia noi ne dedam < a spune ceea ce gindesti fara trimitere ascunsa > vor intelege ca, Basmul Basmelor, Viata, nu este o ecuatie cu mai multe necunoscute, ci un Raport de Functie.
te rog sa-mi scrii ori de cite ori timpul iti permite.
te imbratisez,
gheorghe


Nu ridic pretenția că am elucidat subiectul; rămân însă convins că, am schițat primii pași în a restatua poziția în societate, pe care, Ecce Homo, trebuie s-o ocupe Poetul, coeficient pentru care îți mulțumesc, dragă Elena Netea, coeficient pentru care îți mulțumesc, dragă Cornel Armeanu, coeficient pentru care îți mulțumesc, dragă Valeriu-Lucian Hetco, coeficient pentru care îți mulțumesc, dragă Cristi Scutaru, coeficient pentru care îți multumesc, dragă Vasile Proca, coeficient pentru care îți mulțumesc, dragă Dwight B.L.Patton, coeficient pentru care mulțumesc tuturor celor care îmi scriu, și evident, nu tocmai în ordinea aceasta. Remarc potențialul că, fiecare dintre cei pe care mi-am permis să-i citez, mă depășesc ca sumă a calităților. Primul meu gînd, ca și ultimul meu gând, se îndreaptă către Voi Toți, cei care creați posibilitatea ca, Poetul să-și expună scriitura - cu convingerea că, și Poetul, dacă nu de mâine, de poimâine, măcar de răspoimâine, să poată vinde Poemul și la bucată, nu numai cu Cartea, și fără să plătească editarea; pe fond, este vorba de produs de larg consum, elaborat și finisat de Spirit Întru Spirit; vorbesc de Trinitatea Pământeană, marfă neperisabilă prin excelență, și mereu crescătoare.
Domnilor ( … ) vă rog să rețineți că, și Poetul, ca și Dumneavoastră, are o bucătărie, și în ea o oală și o cratiță ( … ) nevastă, copii; săvârșesc compendiul prezent în felul acesta, deoarece, consider oportun să se rețină că, în fața Funcțiilor Vitale ale Mersului Înainte cu Fruntea Sus ale Edificiului Social, calificat este doar Poetul născut Poet, și astfel, adecvat să intervină atunci când, dintr-un motiv sau altul, Funcțiile Vitale ale Mersului Înainte cu Fruntea Sus ale Edificiului Social se betejesc.
Patere quam ipse fecisti legem - “ Suportă legea pe care tu însuți ai făcut-o “, Pittakos din Mitilene, unul dintre cei șapte înțelepți ai Greciei.