Mulți sceptici ai vremurilor au afirmat că Idealismul este o utopie, însă în realitate, acest curent ideologic filozofic, neomodernist există, doar că se petrece cu o lentoare care lasă de gândit, pentru că din păcate are o răspândire mică în umanitate, în lume comparativ cu miliardele de ignoranți.
Dar perspectivele ca mulți mai multi adepți ai idealismului să se nască, sunt uriașe, pentru că suntem în secolul Luminii, al rațiunii absolute.
Unii oameni s-au născut idealiști, alții au devenit prin educație și studiu la cel mai înalt nivel școlastic, existential.
Cu sinceritate mărturisesc că eu sunt o idealistă convinsă, simt acest fenomen în toate structurile mele fizice și metafizice, doresc cu toată puterea spiritului și sufletului meu ca lumea să fie un mediu ideal pentru evoluția la cel mai înalt nivel existențial, visez sistematic cu ochii larg deschiși cu rațiune lucidă, că vor dispărea organizațiile teroriste, războaiele, traficanții de droguri letale, pedofilii, proxeneții, violențele de tot felul, visez că sistemele de guvernământ vor renunța să mai consume mare parte de buget pentru producerea de armament, că cei bogați vor împărți din avuția lor celor sărmani, astfel cred că sărăcia ar putea fi eradicată aproape în totalitate, nu mai vreau să fie sărăcie, nu mai vreau o lume mizerabilă, nu mai vreau boli letale, generate de viruși produși în laboratoarele infernului, nu mai vreau să fie oameni rătăciți în cețurile deznădejdilor, a disperărilor, mai precis nu mai vreau să existe oameni ai străzilor, ai dedesubturilor urbane, nu mai vreau să fie cerșetori de un ban sau un colț de pâine, nu mai vreau ca necuvântătoarele să fie chinuite de foame și de violența oamenilor, în timp ce mii și mii de tone de alimente se aruncă zilnic la gunoi sau se ard în crematorii, fac referire la alimente colectate din supermarketuri, restaurante care sunt peste tot în marile orașe.
Natura înconjurătoare este un mirific rai, un loc ideal, o veridică, veritabilă școală superioară, în care omenirea are toate condițiile să evolueze frumos, toți oamenii învățând de la Mama Natură să fie buni, generoși , iubitori, iertători, foarte raționali privind aspectele vieții multiforme.
În cele mai multe cazuri filozofice, ideologice, pragmatismul se îmbină armonios cu idealismul.
Sunt idealistă, dar sunt realistă în egală măsură, privind această lume dominată de materialism, de egoism, de egocentrism, de xenofobie într-o majoritate îngrijorătoare, cutremurătoare.
Este adevărat că goana după – a avea- este acaparatoare, dar ar fi acum momentul să privim în perspectiva unei lumi mai bune, mai curate, mai drepte, o lume care să atingă idealul în mai multe aspecte ale vieții.
Materia și spiritul au fost create pentru a coexista în armonie, pentru a se susține reciproc la nevoie, evident nevoile actuale ale omenirii sunt foarte mari, dar și dimensiunea cunoașterii spirituale a devenit incomensurabilă, care are soluții pentru toate nivelele existențiale.
Eu vreau să îi dau lumii în care trăiesc o aură multicoloră, puternic strălucitoare de ideal, pentru ca am cele mai puternice convingeri în Divinitate, în Univers, în Mama Natură- spiritul Maicii Dumnezeie.
Doar de credință și de voință au oamenii nevoie urgentă să adere la idealism, în detrimentul materialismului.
Idealismul este o formă superioară de iluminare, în care binele învinge răul, iar Lumina învinge întunericul, ambele puteri divine să transforme cât de curând infernul existential al miliardelor de oameni într-un Paradis terestru extins pe întregul mapamond.
La unele lucrări ale mele în care ilustram perspective ideale, destui comentatori m-au făcut naivă, asociindu-mă cu pictura naivă, nu, nu mă supără oamenii care au mare lipsă de înțelegere a Dimensiunii Cunoașterii divinității și al universului spiritual, cuget și acum că nu sunt pregătiți să primească lumina în spectrul multiform, multidirecțional.
Un mare adevăr este faptul că realitatea fără un ideal este searbădă, greu de suportat, se aseamănă cu infernal descris de Dante.
Aspirațiile pentru ideal, pentru perfecțiune pot fi cumulate prin credința în Iisus Hristos, mântuitorul, omniscient, omniprezent, a fost un iluminat idealist, este nemuritor în conștiința creștinătății, precum și în conștiința mea inițiată în iluminismul transcendental, inițiată în idealismul absolut. Cel mai ideal aspect al vieții este iubirea absolută, urmat de o credință de nezdruncinat în Dumnezeu și Sfânta Treime.
Oamenii care își perfectează zilnic credința la școala vieții, au oportunități și perspective mari pentru reușite pe plan material și spiritual.
Idealismul nu este o iluzie, este o realitate care ajută omenirea să își coloreze viața, gândirea, sufletul și spiritul, pe toți cei cu credință mare ne face să avem visuri mărețe, idealuri, pe toate planurile existențiale, ne ajută în special să facem față vicisitudinilor vieții.
Cu cât sunt mai mulți oameni uniți într-un ideal cu atât mai repede și mai bine pot face lucrurile să funcționeze, să pună în mișcare mecanismele guvernamentale să găsească soluții de rezolvare a necesităților, a problemelor stresante în societate.
Idealismul oferă un confort psihologic și spiritual de neegalat de alte curente din dimensiunea cunoașterii.