Toată viața am fost frământată de gânduri care privesc lumea, nemulțumită că este plină de răutate, minciună, viclenie, invidie, plină de organisme ale criminalității, am fost îngrozită de istoria lumii și a religiei creștine plină de crime și atrocități.
L-am întrebat pe Hristos de nenumărate ori cum de permite Dumnezeu astfel de orori, de nedreptăți. Mi-a răspuns din fericire nu târziu, că o parte considerabilă din omenire a trăit doar două, trei vieți, astfel că oamenii sunt mai aproape de sălbăticie decât de civilizație, de modernitate.
Din fericire m-a învățat că toate gândurile trebuie organizate în lumină, m-a sfătuit să fac toate lucrurile cu iubire de sine dar mai ales de semeni, mi-a amintit că el a venit pe pământ ca un păstor al oilor, că a trebuit să caute mai ales oile rătăcite prin prăpăstii, prin codri printre sălbăticiuni, mi-a amintit cât de îndurerat a fost pentru soarta omenirii îngenunchiată în fața templului la Ierusalim, a unor regi și împărați avari pretutindeni pe glob, lipsiți de milă și iubire de semeni.
Viața omenirii din zilele noastre nu este cu mult evoluată față de acele vremuri. Toate religiile îi vor pe oameni îngenunchiați, umili, plini de nevoi, pentru ai putea controla mai ușor, pentru ai avea la picioarele lor.
Pretutindeni pe glob contribuția oamenilor pentru biserici și monarhie este considerabilă, chiar dacă societățile se zbat în nevoi mari.
În postură de păstori, preoții nu se mai preocupă de oile rătăcite, rebele, incontrolabile, ei își cunosc foarte bine propriile interese, mai precis să se îmbogățească cât mai mult, să dețină mare parte din avuțiile țării să se înconjoare cu lucruri cât mai valoroase, nu au renunțat la ideea de a se îmbrăca în aur și diamante.
Mașinile cele mai scumpe sunt prezente la toate mănăstirile, la toți preoții, au casele pline de tablouri valoroase, au pietre prețioase bătute pe veșminte, ca niște regi, se cred regi în adevăratul sens al cuvântului, dar iubirea de semeni le lipsește cu desăvârșire.
Dacă le-ar păsa ce se întâmplă cu oamenii zilelor noastre ar ieși în stradă să protesteze împotriva războiului din spațiul creștin ortodox, ar ieși în stradă cu cei nemulțumiți care își strigă drepturile în fața unui parlament și guvern, ambele sisteme surde parcă și nevăzătoare, câtă vreme nemulțumirile sunt mai înalte decât catedrala neamului, mai mari decât casa poporului, actualul parlament.
În cel mai fericit caz ar putea din imensele bogății acumulate să construiască o școală, un spital, un azil de bătrâni, o creșă sau o grădiniță.
Adevărul este însă unul cutremurător, mulți preoți ai religiei creștine catolici și ortodocși se află pe un nivel de evoluție discutabilă, îndoielnică, mulți sunt homosexuali, pedofili, s-au strecurat în sânul bisericii pentru ca să nu li se cunoască orientarea, acolo unde feriți de ochii lumii pot face tot ceea ce le taie capul. Mănăstirile ascund multe adevăruri, multe anomalii, multe fărădelegi.
În mănăstiri sunt tot felul de ateliere în care se fac tot felul de produse care se vând pe piață, dar și prin biserici, au o sursă de venit considerabil pentru care nu plătesc la stat nici un leu, ca impozit, ca taxă, așa cum sunt impozitate și taxate majoritatea afacerilor în țară.
Statul acceptă acest lucru( închide ochii) pentru că influența bisericii ortodoxe este mare, pentru că s-au înțeles tacit să aibă control total asupra societății, mai ales pentru faptul incontestabil că biserica a decis de fiecare dată cine, ce partid să ajungă la putere și anume cel care oferă cele mai multe favoruri. Preoții au câștiguri colosale de pe urma taxelor bisericești pe care le pretind de la cei care le solicită serviciul și pe deasupra au salarii considerabile plătite de stat.
Mulți dintre ei deși sunt la pensie cu vârstă înaintată mai fac slujbe în biserici, sunt câte doi trei preoți arondați la o biserică, negociază la sânge plata unui serviciu ( nuntă, botez, înmormântare, parastas).
Unde este omenia ridicată la un nivel superior de evoluție? Nici Hristos nu poate să îmi răspundă cutremurat mai mult ca niciodată de viclenia și fariseismul majorității capetelor bisericești.
Am multă înțelegere pentru cei care sunt rătăciți prin lumea aceasta atât de complicată plină de ispite, plină de confuzii, de când am înțeles că sunt pe pământ poate a doua sau a treia oară. Înțeleg acum că nu au avut suficient timp să asimileze cunoaștere, bunătate , blândețe, iubire, discipline ale educației și civilizației, dar nu voi mai avea niciodată înțelegere pentru preoți, sunt total dezamăgită și oripilată de practicile lor.
Este adevărat că se folosesc de învățăturile evanghelice, de cărțile sacre ale adevăraților sfinți martirizați, pentru ca să manipuleze marea masă de oameni neștiutoare, neajutorată, este adevărat că unii înțelepți au spus- să faci ce zice popa citind din cărțile sfinților și nu ceea ce face când nimeni nu-i cunoaște acțiunile și intențiile viclene.

Avariția preoților este colosală, mă duce cu gândul la hoardele de avari, de sălbatici care invadau comunitățile civilizate să le jefuiască cu orice mijloace, acum viclenia este mecanismul cu care face avere biserica ortodoxă dar și cea catolică, luxul exorbitant cât și bogățiile Vaticanului lasă pe orice om de bine, smerit, cu gura căscată cu o multitudine de întrebări.
Oare unde este dreptatea?
Oare unde este mila?
Oare unde este dăruirea și iubirea?
Oare ce face Dumnezeu, ce are de gând cu umanitatea îngenunchiată la picioarele netrebnicilor decăzuți moral până la cel mai jos nivel ???
Din fericire s-au născut fii luminii, îngerii iubirii, s-au născut hiperconștiințele sacre, s-au dezvoltat mult mecanismele științei, cultura plurivalentă este pretutindeni o alegere firească, educația are rolul principal pentru civilizarea și emanciparea generațiilor noi, ferite de influențele sălbăticiunilor cu chip de om.
În România există mulți înțelepți, mulți iluminați a căror cunoaștere ridică mentalul colectiv al societății pe nivele superioare de vibrație și evoluție.
Universul nu doarme, nici Dumnezeu nu rămâne indiferent la nevoile umanității, desăvârșesc proiecte, legi care să asigure oamenilor un trai decent, ambele puteri ancestrale vor așeza în vârfurile societăților oameni iluminați în conștiință, suflet și spirit.
Jupiter Marele Benefic va sta mai bine de un an în constelația Taurului, va oferi soluții de rezolvare a nevoilor urgente, va revoluționa din temelii religiile învechite, va ridica societățile cu mecanismele științei la nivel superior de evoluție- în lumina cunoașterii iluminist renascentistă.
Cred cu certitudine că strămoșii neamului românesc veghează pentru că au fost urmașii celei mai civilizate societății aceea a Hiperionilor.
Sacrificiul strămoșilor dar și al neamului românesc actual nu este zadarnic, universul răsplătește cum se cuvine cu dreptate și daruri lumești și cerești mințile iluminate de iubire și credință în divinitate.
Cred în înțelepciunea poporului român, cred în potențialul creator și salvator al noilor generații.
Precum jertfa și sacrificiul, suferința este o cale prin care oamenii devin mai puternici, se călesc precum oțelul trecut prin foc, astfel devin imuni în fața virușilor ideologici.
Nicăieri oamenii nu sunt mai iubitori, mai toleranți, mai primitori, mai generoși fapt constatat și admirat chiar și de regele Charles care vizitează cât se poate de des plaiurile românești, aici se reculege, face plimbări printre poteci de deal sprijinit de o bâtă ca de un baston, își face prieteni, aici și-a cumpărat case de vacanță, conform arborelui genealogic este descendent al voievodului Vlad Țepeș precum și al unei prințese românce, este un rege cu o modestie demnă de admirat, faptul că este prieten al românilor ajută mult turismul românesc mai ales în Transilvania. Cred că va avea o influență benefică și asupra guvernanților și a parlamentarilor.

Mai mult ca niciodată, românii au nevoie de prieteni din țările dezvoltate, au nevoie de mentori iluminați, au nevoie de puțină fericire care să nu fie taxată și impozitată, au nevoie de pace și liniște să își crească
în siguranță copiii, să nu fie nevoiți să migreze pe plaiuri străine unde nu pot rezona cu cultura, cu obiceiurile unde ar risca să sufere de o tristețe cumplită care devastează minte suflet dar și spirit dacă nu este înlocuită cu bucurie cu energie creatoare.
Eu văd la orizont noi zori, văd lumina cunoașterii care nu va mai apune niciodată, este multiformă, multicoloră incomensurabilă.