În liniștea universului a mai intrat un nume, istoricul și scriitorul Neagu Djuvara, a dus cu el un secol de frământări în lut și aici în proba timpului a lăsat mărturia unei vieți dedicate adevărului, cunoașterii etapelor devenirii mai multor civilizații. Prin gândirea lui s-a reflectat un secol de istorie, de la primii pași făcuți de România Mare pe drumul devenirii ca națiune născută la răscrucea Orientului cu Occidentul, inițierea în democrație și apoi moartea formelor democratice, apocalipsa nazistă și comunistă și în final, în convulsii, nașterea unei noi democrații. Un scriitor prolific, i-a privit pe români prin ochii unui specialist în critica moravurilor și mentalul colectiv. Mai degrabă un apologet al românilor și românismului din afara granițelor, al comunităților care au mărturisit peste limite impuse arbitrar persistența, nemurirea acestui neam. Știu că se citește tot mai puțin, dar pentru cei care vor să-și cunoască parte din sufletul părinților, bunicilor, străbunicilor și străbunilor, modul lor de a se raporta la timpul dat, comportamentul și judecata lor, faptele și realizările, împlinirile și eșecurile generațiilor care ne-au onorat să le continuăm visurile, recomand o parte din lucrările semnate de marele istoric plecat în lumina rațiunilor: Între Orient și Occident. Țările române la începutul epocii moderne, Thocomerius - Negru Vodă. Un voivod cuman la începuturile Țării Românești, Însemnările lui Georges Milesco: roman autobiografic, Există istorie adevărată?, Amintiri din pribegie, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, Démétrius Cantemir, philosophe de l'Histoire, Cum s-a născut poporul român. Desigur câteva din lucrările celui care a privit de la Stockholm evenimentele zilei de 23 august 1944, din calitatea unui secretar de legație la Stockholm (al guvernului Sănătescu). Este un reprezentant de seamă al exilului românesc din perioada comunistă. Implicat în procesele politice din 1947, alege calea exilului și îl regăsim la Paris și din 1961 în Niger, consilier diplomatic și juridic al Ministerului Afacerilor Străine din Niger și profesor de drept internațional și de istorie economică, la Universitatea din Niamey. În mai 1972, obține doctoratul de stat la Sorbona cu o teză de filosofie a istoriei, sub conducerea cunoscutului sociolog și filozof Raymond Aron; obține și o diplomă a prestigiosului Institut național de limbi și civilizații orientale de la Paris (INALCO). Din 1984 este secretar general al Casei Românești de la Paris, până după decembrie 1989, când se întoarce în țară. Din 1991 în 1998 este profesor - asociat la Universitatea din București. E membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași și al Institutului de Istorie „N. Iorga” din București. A fost decorat cu Marea Cruce a Ordinului național „Serviciul Credincios” și cu „Ordre des Arts et des Lettres” în grad de Ofițer, în 30 Octombrie 2012, titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din București. Titlul de Doctor Honoris Causa i-a fost atribuit și de către Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, Neagu Djuvara are din 15 martie 2017 gradul de general de brigadă — cu o stea, în retragere.