Întâlnești tot felul de oameni, uneori prezența lor îți spune cu cine ai de lucru. Acum vreau să dezvolt un subiect despre indivizii care cred că pot să profite de un om credincios, adică în sensul că-l pot înșela. A fi credincios, vorba lui Steinhardt, nu înseamnă că ești prost. Credința te luminează și îți deschide în oameni oglinda din adânc, poți să-i vezi dincolo de masca pe care și-o pun, uneori, din reflexul de a-și ascunde suferințele, neînțelegerile etc. De altfel, nu mă miră mentalul acesta de a-i considera pe oamenii credincioși involuați, necunoscători, proști, era specific ideologiei comuniste. Comuniștii de asta nu țineau cont de cultură, monumente, arhitectură veche, biserici, le considerau desuete. Ei au demolat satul românesc, vechea arhitectură și au făcut construcții faraonice pentru a se făli în fața lumii, au creat omul nou al concepției materialiste. Au reușit să molipsească și multe fețe bisericești, prin construirea unei catedrale dincolo de spiritul românesc. Și brusc, peste noapte, cei care ne explicau despre exploatarea proletariatului, capitalismul sălbatic, au devenit capitaliști sadea. Și-au făcut vile în mai multe locuri, să fie în vacanță tot timpul, și-au cumpărat iahturi, mașini scumpe, elicoptere sau avioane pentru că băieții au devenit materialiști. Așa au învățat la materialismul dialectic, că spiritul nu contează, nu există nimic în afara lăcomiei și apucăturilor de a fi baroni peste mulțimea care a făcut greșeala de a crede… în corectitudinea alegerii și bunul simț. Cu asta ne-am ales de la regimul ateu și șmecherii ăștia care vor să profite la maxim de creduli, nu au învățat din istorie că vine o zi când totul se plătește. Mai ales, faptul de a ignora credința în ceva superior gândirii lor materialiste. Tot în acest sens, acești tovarăși vopsiți în domni nu pot pricepe din experiența vieții consecința lucrării lor bolnave, amăgirea nu e o construcție de durată.