poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-07-06 | |
Ce civilizație caraghioasă a născut omenirea asta fără echilibrul divin? Cât de grotesc e teatrul absurd de câteva clipe! A progresat prin inventarea armelor și a reușit să-și dea în cap cu arme de distrugere în masă. Inventatorul dinamitei (utilitarist convins) își dă seama de catastrofa lăsată lumii și inventează premiul Nobel pentru salvarea ei. După apariția acestui premiu, se ivesc pe listă tot felul de scelerați, care, culmea, în discursuri, militează pentru pace! Apoi, tot civilizația asta bolnavă, stă în admirație față de cel care i-a dat cale liberă pentru invenția bombei atomice! Măi, ce minte genială a avut! Într-un fel, dramatic aș putea spune, a stopat seria războaielor convenționale. Altfel ajungeam la cel mai mare tanc, crucișător, avion de vânătoare sau tun, cu cel mai gros blindaj etc. De fapt, au fost tendințe! Plus la tâmpenii, după două războaie devastatoare, cu alte propagări de conflicte zonale, în care au murit blestemându-și zilele milioane de oameni, prin lagăre sau tranșee (mâncați de șobolani, șerpi, păduchi, purici), inventează jocuri pentru copii cu tancuri, avioane, vaporașe, ș.a. pentru a nu li se atrofia cumva demonul ucigaș din fire! Aceeași civilizație și-a făcut dintr-un mijloc de trai, câștigarea banilor, un scop în sine! Din religie, o afacere și un stimulent pentru crime în numele Celui care dă viață! Tot ea, își distruge mediul natural (dăruit pentru viață) și investește sume uriașe, nu pentru salvarea habitatului natural, ci pentru a descoperi alte planete care s-o găzduiască. Și nu oricum, cu aceleași metehne sinucigașe, cu viciile existențiale care au izolat-o de rațiunile Universului. După această commedia dell arte, cu demoni mascați în gândire, să ne pară așa rău că plecăm la ceasul hărăzit fiecăruia? Să gândim mai mult de norma obișnuită, plecarea din timp e blestem sau binecuvântare? O, Doamne, ce ar fi fost acest lagăr de concentrare al căderii fără legile date lui Moise, izbăvirea lui Christ, sonorul de la Anotimpurile lui Vivaldi până la Requiem-ul lui Mozart, sau ce vid imagistic, fără imprimarea în piatră a durerii materne din Pieta… până la surâsul vinovat a lui Dali?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate