La biblioteca Nicolae Titulescu, o filială a Municipalei B. P. Hasdeu din Chișinău, Moldova de peste Prut și de peste Nistru, doar parțial, a avut loc lansarea cărții "Din filele lui Caro", autoare Carolina Dașchevici - o cititoare fidelă a bibliotecii, o "mică picătură" a cenaclului literar "Picături Poetice", o tânără îndrăgostită de condei, de literatură, și de viața cotidiană,nu întotdeauna ca la carte, ci cu unele vicisitudini, neajunsuri, de, ca în tot spațiul post sovietic.
Domnișoara Carolina, (eram cât pe ce să scriu Domnișoara Cristina), își face studiile la Universitatea din Tiraspol, facultatea Filologie. Vedeți că Tiraspolul e peste Nistru, nu-i așa?
"Pentru mine poezia este pana sufletului meu, hrana spirituală și oxigenul ce îl respir zi de zi" -a mărturisit cu sinceritate Carolina.
"Ne-au bucurat cu prezența cei care ne luminează calea spre carte, cei ce ne promovează valorile spirituale ale neamului nostru, cei ce promovează tinerele talente : Nicolae Dabija, Dumitru Mircea, Valerian Ciobanu, Oleg Carp - jurnalist la Radio Moldova (emisiunea Convorbiri literare)" a notat pe blogul bibliotecii Marina Damaschin.

Domnul academician si poet Dabija, cel care a făcut prefața cărții a dezvăluit că tânăra poetă Carolina Dașchevici vine să descopere lumea, deci și poezia, cu pasiunea pentru Cuvânt, cu credința în el și în posibilitățile lui. Desigur, ea urmează să se descotorosească de sentimentalisme, de metafore bătătorite, de teme uzate și să-și descopere în literatură un drum care să fie numai al ei.
Eu i-am lăudat intențiile tinerii domnișoare și i-am mărturisit că am fost surprins plăcut de prima ei carte, de filele lui Caro, cum se autointitulează ea. Mă bucur că o am în față pe o domnișoară care vine, a venit deja din părțile raionului Ștefan Vodă, de lângă Purcari, de unde au venit o serie întreagă de Vaculovschi. Primul Vaculovschi, domn cu verticalitate nu mai este printre noi, ne-a părăsit. El mi-a fost, într-un fel un bun îndrumător încă pe când lucram la redacția ziarului "Luceafărul". Alți Vaculovschi, doi frați, sunt și ei de pe acolo, de unde a venit Caro, adică Carolina Dașchevici. Nu știu cine le sunt părinții fraților Vaculovschi, dar pe părinții Carolinei i-am cunoscut după lansarea cărții. Niște oameni simpli cumsecade, oameni ai pământului.
Încotro va zbura Carolina, deocamdată, nu pot să știu. Dar intuesc că va zbura undeva, unde nu sunt fulgere în tunel, unde nu va fi impusă să cânte: "Moi adres, ne dom i ne ulița, moi adres Sovietskii Soiuz", adică: "Adresa mea nu este pe o stradă anume, sau pe o ulicioară, adresa mea este Uniunea Sovietică!"
Acolo, unde eu am lansat volumul de proză "Fulgere în tunel", Carolina și-a adus picăturile sale poetice. Și bine a făcut. Ce să mai adaog? Că toate sunt bune la vremea lor, chiar și picăturile...
Mai ales, cele poetice.

Iar la sfârșitul verii, în august și tot în Chișinău, Editura "LABIRINT Gh. Cutasevici" mi-a fost scos la lumină volumașul intitulat "Ultimul extraterestru"(2014), apoi DESTÃINUIRI DEASUPRA CARPAÞILOR (2016).În august 2017 urmează Aproape de Carpați, deja la editura "Gens Latina" din Alba Iulia.
O povestire S.F. frumos ilustrată de către domnișoara Cristina. Ei, iată, vedeți că a apărut și domnișoara Cristina, care nu este personajul lui Mircea Eliade, ci e pictorul de la revista "Florile Dalbe" din Chisinau cu numele Cristina Covrig.
Iar extraterestrul...
El este alături de Letiția Leu, alt persoanj literar, însă deja al meu, da nu al doamnei Gabriela Adamesteanu din Bucuresti.
La 4 septembrie, în cadrul Salonului Internațional de Carte, ediția a XXIII-a a fost lansarea volumului. A prezentat Gheorghe Cutasevici, cunoscut poet, publicist și editor din Republica Moldova.
Au lăudat "Extraterestrul": Dumitru Păsat, căruia la prima vedere i-a plăcut mai ales coperta, Emilia Panfile, Ștefan Sofronovici, toți scriitori, cercetători, după care au mai fost: Mihai Dascălu, bibliotecarea Lilia Negrei, Claudia Grama și încă vreo zece persoane numele lor fiind la fel de relevante, dar nu fac listă, nu dau lista tuturor vorbitorilor, după criticul literar Ion Ciocanu, care, dacă are onorar, te laudă, iar dacă n-are...
Nu vrea...
Nici să te laude, și nici să te critice, chiar dacă meritai o critică constructivă.
Însă toate acestea au trecut și nu vă mai gândiți la ele. Gândiți-vă mai degrabă la ziua care vine.