Initial am vrut sa trimit acest memoriu unor organizatii destinate a apara drepturile omului, apoi unor instrumente de lupta impotriva cenzurii si a anormalului din societatea romaneasca- brusc am inteles ca e lipsit de sens, fiindca suntem bolnavi de formalism si conformism, fiindca ne temem sau nu ne pasa sa iesim din randurile turmei manipulate de papusari ascunsi in umbra, ca, pana una alta, daca starea de sanatate sufleteasca a natiunii ar fi fost adevaratul lor scop, nu eu as fi ajuns sa fac din apararea acestei idei un zbucium personal si condamnat la enclavizare ori ingranituire, ci ei. A murit entuziasmul; a murit dorinta de a ajuta concret si eficient; a murit interesul de a da la o parte falsele manusi de catifea, acoperitoare de gheare ascutite – par ratacita si cumva autoizolata in a dori sa ajut prin normalitate… Deci, public aici si ma rog la Dumnezeu ca el sa ne apere de noi insine si de incapacitatea noastra de a mai reactiona eficient si moral.

Aici, astazi, pare ridicol sa iti mai pese; ajungi sa te rusinezi tu insuti de tine ca mai vrei sa faci ceva constructiv si detesti sa fii inregimentat in partide ori grupari cu caracter, doar aparent, caritabil ori pro-romanism. Realizezi ca in lipsa unei Titulaturi care sa-ti confere dreptul de a fi Om sau Roman, esti condamnat la izolare, ridicol ori naivitate de tip idealist “Ei, acu vii si tu sa vrei sa schimbi lucrurile…” Si-un zambet “ingaduitor” si-o usoara mangaiere pe ceafa te va convinge intr-un final ca anormalul e la el acasa, iar tu, bietul sau biata idealista, un musafir nepoftit intr-o tara si intr-o epoca straina de naturalul – asa cum il definisesi in sinea ta.

Pe usile aparatorilor normalitatii e agatata de clanta, de vreo 20 de ani, acea eticheta gasita la hotel cu “Nu deranjati!”. A ajuns sa-mi fie jena sa deranjez cu apelul la omenie, apelul la pace si armonizare sociala, cu apelul la “faceti, domle, ceea ce de fapt conteaza…”

Nu mai deranjez pe nimeni, aleg adapostul anonimatului din exil sau a luptei continue pentru normalitatea unei tari, departe de acea tara. Aici entuziasmul e ucis din fasa, pierzandu-ne in detalii decorative ale unei scene a unui teatru absurd in care regizorul e si femeie de servici si actor si spectator… numai regizor nu, fiindca de sub bolta scandurilor rampei sufla suierand un obscur sufleur: ia-o pe aici, ba nu! ia-o pe dincolo ! zi asta ! taci! vorbeste! cazi .. acum cazi !…

Si atunci cum sa nu te-apuce o lehamite de a mai face ceva care sa schimbe concret spatiul public toxico-invaziv ? Cum sa nu alegi propriile culise ale scenei personale ? Mi-e jena de lipsa de bun simt decretata anormal “Curaj si incredere in sine”.. mi-e jena de grosolania devenita modus vivendo…

Sau : la ce sa mai incerci sa bati la usi pe care le anticipezi deja trantite in nas intr-o zona a inertiei morale ?

MEMORIU CATRE CONSTIINTA

Partea paradoxala a “firescului” romanesc este ca toata lumea, autoritatile, mass-media ori cei responsabili in a se ocupa sa asigure mersul linistit al vietii nationale, desi par toti preocupati in a-si face meseria, nu sesizeaza nimeni sau nu reactioneaza in a condamna sovinismul promovat prin materiale diverse in zona cu cea mai mare accesare ca mijloc de raspandire a materialelor ori mesajelor de tip sovin.

Internetul abunda de asemenea blog-uri, site-uri, miscari (culmea !) inregistrate ca fiind legale in Romania. Fie ca este vorba de partide ce tin de nationalismul de tip extrem romanesc, fie ca este vorba de nationalismul de tip extremist al altor etnii conlocuitoare. Extremismul in sine este o boala a unor suflete populate de ura si frustrare, incapabile sa existe armonios intr-o tara normala.

Nu scriu nimic nou, e veche si pare-se greu rezolvabila problema ( poate ca nu se doreste, poate ca nu exista suficienta putiinta din partea celor ce ar trebui sa vegheze la linistea natiunii… ). Cert este un lucru: in timp ce unii se impauneaza prin birouri sclivisite de importanta activitatii lor in a stopa fenomenul de raspandire a sovinismului, raspandacii abunda internetul si nu numai ( ei fiind extrem de implicati si in anumite partide politice parlamentare ori nonparlamentare, insa aspirante de dobandire a puterii – Doamne fereste !). Deci cam asa arata Romania Reala sau acea Romanie pe care toti o ignora, dar care realmente sufera modificari de tip atitudinal extrem de toxice ca amploare a efectelor in timp; grupari sovine, oameni imbolnaviti de nostalgii ridicole prin insusi sensul lor intrinsec, “cresc” sau modifica d.p.d.v. moral generatii noi, generatii ce intalnind pe internet in mod greu de discernut la o anume varsta, astfel de promovari, se imbolnavesc imperceptibil insa aproape ireversibil de boala numita “URA”. Internetul este plin de multe alte grupari cu caracter toxic de tip mistico-religios, si acelea la fel de nocive si la fel de manipulatoare si distrugatoare pentru psihicul si sufletul omenesc. Dar imi voi incepe pledoaria mea sau “Lupta” mea impotriva anormalitatii ori pro-normalitatea indelung asteptata a moralei nationale prin condamnarea publica si apelul la constiinta nationala ori omeneasca prin a lua atitudine impotriva sau pentru blocarea unei prime grupari nostalgic legionare, ce si-au asezat stindardul national, desi el pare orice altceva numai o lupta pentru promovarea valorilor crestine nationale, nu. Si cum altfel salvezi o natiune, decat prin cultivarea: iubirii, iertarii, milei, armoniei intre cetateni, a unei existente oneste, decente ori morale ? Adica ce abureala care mascheaza interese ascunse mai au si aceste grupari, daca ele de fapt si in fapt sunt promotoare a unor emotii negative prin ura destrabalata si salbatica cu care patrund in spatiul virtual ori real al vietii semenilor ?
Printre aceste grupari am dat de cateva pe niste site-uri, pagini de facebook ori stiu eu ce blog-uri, roade ale luptei, in mod absurd sau poate nu, a unor intelectuali. Vorba romanului de la sat ” unde e multa carte, e si multa prostie”.

Am reusit sa gasesc miscari precum “Noua dreapta” ori un alt grup intitulat “Romanian National Security” – promotoare la greu de material de propaganda legionar.
Ba, mai mult, pe unele site-uri, sub masca nationalismului sunt strecurate clipuri accesate de mii de romani, clipuri modificate prin introducerea unor mesaje de tip psihotronico-subliminal, de modificari comportamentale.

Da, condamn public atitudinea regasita in site-urile acestor grupari si in modul lor de a se implica in ceea ce ar trebui sa insemne renasterea nationala; niciun popor nu are cum sa se ridice din mizeria in care este aruncat de vreo 20 de ani, prin promovari sau incercari de trezire a sentimentelor de ura si razbunare. Ori pe aceste site-uri, abunda material de tip legionar; ori sa nu uitam: legionarii au fost cei care au transformat spatiul mioritic in ceva strain de el, intr-unul al urii si salbaticiei; printre victimele cele mai regretabile ale lor, numarandu-se marele si inegalabilui istoric, Nicolae Iorga.

Iata cum unii, orbiti de patima urii, doresc a reinvia, folosindu-se de egida Crestina sau de apararea zidurilor bisericesti ori nationale, o ideologie imbolnavita de otrava urii.

Deci metodele unor asemenea grupari de a promova, a se strecura in spatiul virtual, desi condamnate de art. 317 C.P. pare ca nimeni nu vrea sa se implice in a cere trecerea in ilegalitate a unor asemenea grupari. Traim in Tara Paradoxurilor: avem mormane de legi, insa nimeni nu se decide sa normalizeze viata romaneasca prin ceea ce medicina numeste “profilaxie” ori dreptul numeste “preventie”. Mai exact, cam cum cred unii ca va arata vitoarea imagine a acestei natiuni, atata vreme cat tanara generatie este strivita moral, sufleteste si conceptual, inca din primele ei clipe de formare ?

Trist ! Nimanui nu pare sa-i pese de realitatea de dincolo de scena publica, randurile 2-7 ale spatiului real romanesc par ignorate complet, ca si cum o natiune s-ar forma incepand de la varf inspre baza si nu invers.