Dacă ai avere, bucură-te, dacă ai femeie, bucură-te, dacă ai sănătate, bucură-te, căci va veni vremea când nu mai poți folosi nimic din toate astea, vine vremea când frumosul și urâtul, sănătosul și bolnavul, bogatul și săracul vor fi acoperite de același pământ. Pe când bogatul, în viața lui se învelea ziua cu haine strălucitoare și noaptea cu mătăsuri fine, și săracul se învelea ziua cu haine urâte, demodate iar noaptea cu cârpe, acum și unul și altul se învelesc cu același material, cu aceeași măsură de pământ. Și unul și altul trăim lângă același material, pe acelsi pământ călcăm, și bogatul și săracul, și deșteptul și prostul, și sănătosul și bolnavul dar orbi suntem cu toții căci nu vedem cu adevărat pătura cu care se învelește fiecare ultima data; călcăm pe el și nu simțim, oare din cauză că bogatul poartă încălțăminte fină? dar săracul umblă desculț, (din) pământ mâncăm și tot nu-l simțim, ne îmbrăcăm cu el(hainele), îl admirăm(natura), îl muncim, ocrotim(trupul) și cu toate acestea tot nu vedem că lucrăm toți cu aceeași măsură: și bogatul și săracul, și hoțul și cinstitul, și țăranul și intelectualul, dar cu toate acestea ne disprețuim și ne depărtăm și separăm unii de alți. Oare pământul care îl folosește bogatul e altul decât cel pe care îl folosește săracul? Bogatule cum poți să râzi când săracul plânge? Săracule de ce plângi când vezi atâtea bogății pe care le poți avea? Oare atât valorează relația dintre oameni? sau până aici ajunge încât bogatul urcând în luxoasa sa mașină să-i batjocorească neputința săracului? iar intelectualul să umble trufaș și să vorbească de sus analfabetului? șeful să slugărească pe subordonat? Este ciudat, însă și toate acestea trebuie să se întâmple ca fiecare să răspundă cândva de faptele sale bune ori rele.