Sumedenie de specialiști, politicieni, diplomați, bancheri, jurnaliști, “băgători de seamă” doctoranzi dar și doctori titrați în “aflături în seamă”, precum și actori/interpreți/ maturi într-ale unor roluri pline de “sinucideringășii” – musai maleambalabile-mediatic, dat fiind că-s și lansatori/oare de bale date fiind rolurile lor! – au emis (în sfârșit!) după mai bine de douăzeci de ani: “Planul de reconstrucție rapidă, accentuată și definitivă al țării”.
Teoretic și practic lucrurile-s conforme proiectului, dat fiind că printr-un cumul de factori, de probatorii, dar și de aplicații accentuate (după o primă ochire!) “Planul” pare a fi complet, competent întocmit, dar și demn de-a întrevedea și certifica astfel, și nu numai, planului un cert viitor, toate detaliile strategice ale “Planului” fiind puse la punct și de cei de pe la putere dar și de cei aflați în opoziție, dar asta-i asta… ș-apăiul venind numai dacă vom ignora micile și inerentele detalii și ingrediente strategice personale (individuale?!), integrându-ne la rândul nostru, cu sau fără voie, în așa ceva.
Ei bine, în primul rând – și-n principiu! – se face înlocuirea tipizatelor, apoi se va face un comentariu pentru invitații dumneavoastră așa-ncât să dispară complet chestiunile următoare: județele ce ne bântuie, fantomatic, nopțile; codul muncii ce ne bântuie noapte de noapte și zi de zi alegerile locale, alea generale și prezidențialele, da’ și-anticipatele de orice fel ar fi ele, de la cele trecute, până la următoarele alegeri întrevăzute – ba și-n veacul vecilor amin! –, sau/și-n cele foarte clar sugerate acum douășunu de ani, precum și mai acum unșpe ani, dar și cam acum/imediat!; șansele imediate (dacă mai există ceva de soiul acesta?!), dacă nu cumva au decolat, la un moment dat, profitând de faptul că iluminatul de peste noapte a fost, cândva, deconectat pentru a ni se produce numai bunăstare.

Ceea ce nu știți – însă eu știu, pentru că am pus mâna pe niște „informații de la surse”! –, e că o democrație adevărată-n țara noastră, adică o administrație ca la carte, o guvernare impecabilă, o justiție dreaptă, un sistem de asigurări de sănătate, unul al pensiilor, altul al învățământului, cel al ordinii publice, precum și altele de felul ăsta nu-s de-nchipuit decât în clipa-n care dacă eu vreau să beau un pahar cu apă, această decizie a mea va fi supusă-ntâi dialogului public, apoi se va configura un proiect de lege ce va fi asumat în regim de urgență de către Guvern, iar Curtea Constituțională se va pronunța definitiv și irevocabil, evident, după ce va proba și Președintele țării punerea în aplicare a băutului conținutului paharului plin cu apă. Chestiunea e valabilă pentru orice cetățean – vorbesc de proceduri.
Restul activităților vor fi considerate și re-considerate, fără discuție, în funcție de punctul de vedere drept: infracțiuni, fraude, ocolirea legii, conflict de interese, trafic de influență, sugerea bugetului, trafic ilegal de valută, contrabandă... adică nu numi în fond, ci și-n principiu printr-o decizie obținută-n Parlament – astfel, nici-o călcare-n picioare a democrației și-a drepturilor legitime a subiectivității nu va mai fi insolvabilă.
A, printr-o modificare a Constituției o să se țină cont că fiecare cetățean din țara asta, oricum s-ar întoarce lucrurile și logica acestora, este un minoritar, așa că dreptul „minorității personale” va fi apărat până-n cele mai mici și adânci consecințe, inclusiv în chestiunile ce privesc protejarea intimității minoritarului, incluzând și principiul teritorialității sale; în legătură cu aceste două lucruri este de așteptat să existe diferențe, în sensul că unii emană mirosuri ceva mai tari (lucru ce va fi prevăzut în „subsecvența defulatoriului”), sau că pot scuipa destul de departe, chiar până-n tavan (ceea ce va fi prevăzut în „subsecvența verbaliatorului”); și, de ce nu (?!), în „subsecvența eticului” pentru a fi marcată, astfel, toată aria... teritorial-constituțională; rămânând, numai, să fie făcute și propunerile de rigoare în vederea modificării legislației europene cu privire la limitele și modalitățile circumscrierii și al accesului „necondiționat” la finanțările atât de mult invocate.
Aparent, par a fi suficiente cele două/trei exemple de mai sus pentru a vă convinge că-i vorba de intrarea-n normalitate, dat fiind că o persoană „imobilizată la pat”, probabil că va scuipa-n sus, iar emanațiile sale, sau ale altuia, emanații de un anume gen, pot să-ncalce, din motive bine-ntemeiate, drepturile celorlalți minoritari, câtă vreme majoritarii, fiind de o altă factură, având comportamentul și moralitatea îndoielnică atât de mari, de nici nu pot fi făcute publice, deși-s înregistrate prin statisticile oficiale și prin numeroasele studii sociologico-științifice ale opiniei publice interesate, ori sunt dezinteresante (persoanal!), precum este de presupus că suferă de un soi de abulie necontrolată! Pentru a obține consecințe operatorii valide, sunt disponibile câteva alte limpezi formule necesare intervențiilor... oportune.

Este adevărat că ne așteaptă o perioadă de stres administrativ, dar vom trece, până și... psihic, peste acest prag! În sensul ăsta Parlamentul, Președinția, Guvernul, Agențiile naționale și Sindicatele vor face o operațiune de casting, orice studiu științific privind personalitatea noastră fiind exclus.
Rezultatul previzibil: Noi nu suntem o națiune de autiști, să fie clar!
Formulele teritorial-administrative vor fi: țara, ținutul, regiunea și spațiul. De exemplu, vom avea Þara Năstăsească, Þara Iliască, Þara Băsească, dar și Þinuta EBA, Þinuta Turcan, Þinuta Andronescu, precum și Regiunea Lăzăroiului, Regiunea Igașului sau Regiunea Olteanului, iar pentru persoanele care nu prea au identitate va fi admis dreptul de a utiliza termenul de „spațiu” – este cazul meu și al celor ce nu deținem funcții, de exemplu eu voi deține Spațiul Firică. Cu titlu excepțional cei care lucrează în străinătate pot folosi și termenul „autonom”: Þara Autonomă Vasile, Þinutul Autonom Gheorghe; Regiunea Autonomă Popa, sau Spațiul Autonom Ilie.


Note:
– * „Isprăvnicie”: instituție organizatoric-executivă extrem de eficientă prin ținuturile românești timp de mai bine de două sute și mai bine de ani – instituție căreia i-a căzut, de altminteri, pradă până și Dimitrie Cantemir, care nu „erea” de ici și de colea!
– îi rog pe cititori să ignore faptul că nu am folosit un stil narativ, ori unul epic, epopeic, baladesc, legendaristic, basmatistic, fabulatoriu, liric, dramatic, romanesc, poemistic, schițistic, nuvelistic, snovistic, eseistic, sau snobistic, ci unul... ostentativ: politica are și ea regulile sale destul de bine trasate, nu?
– recunosc: metonimia e o procedură de care nu mă pot despărți, pentru că nu aș mai avea ce recupera altminteri, așa că... îmi voi mai pierde, și pe mai departe, timpul cu proiecte, planuri și strategii făcând diferențe, dacă nu clare, atunci doar și numai unele plauzibile între ele, pentru a nu le-ncurca de voie, de nevoie, ori arbitrar.