Mai plânge încă Dumnezeu?
Unde se îndreaptă creștinismul? Consider că am dreptul moral de a-mi apăra credința creștină chiar și într-o lume sălbatecă în care trăim. Acest amestec de credințe și mai ales faptele scoase la iveală nu face altceva decât să pregătească calea spre lepădare. Indiferent de om, de gradul sau poziția socială, în momentul când o persoană sau o grupare intenționează un gest care aduce ură și dezbinare se auto-descalifică. Terry Jones din Florida care a ars Coranul în semn de protest împotriva intoleranței musulamne, nu numai că a făcut și el același lucru, mai rău însă, a căutat să ducă religia creștină în trecutul istoric când prin impunere și intoleranță Biserica Catolică și-a impus ideile cu forța compromițând astfel credința creștină. Cu speranța că se va face o rază de lumină, încerc să nu am de-a face cu mulțimea de religii care a debusolat omenirea, însă vorbind de „credința creștină” ea are nevoie de apărare, deoarec nu are legătură cu ceeace înseamnă azi religie, indiferent care ar fi ea. Definiția credinței creștine cuprinde doar trei cuvinte sau cel mult patru: „Credința Lui Hristos Iisus” Punct. Poți promova morala creștină, poți fi un bun orator cu priză la masele largi, poți cunoaște Scriptura pe de rost însă, a avea credința Lui Iisus; Apocalipsa 14:12, înseamnă a te asemăna cu Dumnezeu. Punct. Hristos a acceptat chiar și moarte ca prin El, Creatorul să aducă iubire nu doar între prieteni ci și între dușmani. Una este a cunoaște viața Lui, alta este a pune în practică viața și gândirea Lui Hristos.
p.s. Cred că acest om dorind să se facă cunoscut pentru a aduce câți mai mulți la religia lui, având în vedere numărul mic de enoriași pe care îi are, a încercat prin acest act nesăbiut să urmărească propiile interese și în niciun caz n-a urmărit interesele Lui Dumnezeu. Cred că Dumnezeu mai plânge și suferă încă chiar și pentru un rătăcit ca Terry Jones.