Marele prozator, poet și publicist ucrainean din România, bucovineanul Stepan Tkaciuc spunea că literatura ucraineană din România «… s-a născut în secolele trecute ale legendarei Bucovine, iar orașele Cernăuți, Suceava și Siret au fost rampele ei de lansare câtre inimile cititorilor ucraineni din toată lumea. («Cuvânt despre cuvântul ucrainean din România», «Antologia poeziei ucrainene din România», Editura «Mustang», București, 2000)
Tkaciuc avea dreptate, dacă ne gândim că în orașul Suceava a trăit și a creat preotul Mykola Ustianovyci, – în orașul Siret – avocatul și scriitorul Silvester Iarycevskyi (a fost și primar al Siretului), iar în orașul Cernăuți – preotul și compozitorul Isydor Vorobkevyci, autorul muzicii și versurilor celebrului cântec «Să-mi cânți, cobzar bătrân, ceva…». Dar oare câți ucraineni, români și italieni mai știu că acest cântec, atât de drag inimilor lor, a fost scris, muzica și versurile, de un ucrainean care vorbea la perfecție limbile ucraineană, română și germană? Acest cântec a devenit atât de popular la ucraineni, români și italieni, încât autorul muzicii și versurilor s-a pierdut printre creatorii anonimi ai folclorului celor două popoare învecinate și prietene din vremurile imemorabile.
«Bucovina a fost – și a rămas! – vatra de baștină a mai multor culturi, implicit a mai multor literaturi.» – continuă în lucrarea sa Stepan Tkaciuc.
În Gura Humorului s-a născut, a trăit o bună bucată de vreme și a creat scriitoarea Olha Kobyleanska, clasic al literaturii ucrainene, care a fost vizitată în orașul său natal de poeata Lesea Ukraynka. Și ea classic al literaturii ucrainene.
Nu trebuie uitat că între scriitorii ucraineni și români din Bucovina au existat
relații foarte strânse de prietenie și colaborare frățească. După cum susțin unele izvoare ucrainene, poetul și compozitorul Isydor Vorobkevyci a fost bun prieten cu Mihail Eminescu pe când acesta era elev la Liceul «Aron Pumnul» din Cernăuți.
Stepan Tkaciuc își amintește că poetul Orest Masykevyci i-a povestit cum o delegație de scriitori din Bucovina în frunte cu Isydor Vorobkevyci a participat la înmormântarea lui Eminescu de la București. Această participare a fost consemnată de presa ucraineană a vremii.
Până la începutul celui de-al doilea război mondial, Cernăuțiul a fost corola de culturi a Bucovinei. După cel de-al doilea război mondial, minoritatea ucraineană, destul de numeroasă, din România a simțit nevoia renașterii literaturii ucrainene din propria-i cenușă și repunerii ei într-o nouă albie. Astfel, câțiva împătimiții ai condeiului și ai verbului matern s-au apucat de această treabă atât de necesară, dar atât de anevoioasă. Și Dumnezeu i-a ajutat…
Prima tribună a noii literature ucrainene din România a fost publicația de limba ucraineană «Novyi vik» («Vilne Slovo», în prezent), înființatî în anul 1949.
În jurul acestei publicații ucrainene și-au unit condeiurile și talentele scriitorii din Bucovina, și începătorii, originari din județele Suceava și Maramureș. În paginile ei, mereu larg deshise pentru cei care băteu la poarta consacrării, au început să-și publice lucrările literare scriitorii Valeriu Kordun, Iuri Rakocea, Denis Onyșciuk, Orest Masykevyci, Evhen Saviuk, Mykola Koțar, Havrylo Klempuș, Maria Balan, Oksana Melnyciuk, Osyp Duda și alții. Aceste nume ilustre au fondat noua literatură ucraineană din România.
Lor li s-au adăugat noi talente, fiecare cu zestrea lui de cuget și simțire, contribuind la dezvoltarea, diversificarea și înflorirea literaturii ucrainene din România, cum sublinia poetul Denys Onișciuc: «După primul val a venit cel de-al doilea, iar restul valurilor l-au urmat…»
Și din câteva valuri, albia noii literature ucrainene din România s-a umplut cu cuvinte materne…
Și astfel, noua literatură ucraineană din România s-a zămislit și și-a legitimat prezența prin venirea în albia ei a mai multor valuri de scriitori.
Primul val a fost valul scriitorilor ucraineni din Bucovina care s-au refugiat în România.
Cel de-al doilea val de scriitori, toți originari din România, a fost format din tinerele talente Ivan Fedko, Stepan Tkaciuc, Iuri Pavliș, Myhailo Voloșciuk, Corneliu Irod, Ivan Nepohoda și alții.
Al treilea val de scriitori s-a compus din poeții Ivan Kovaci, Myhailo
Nebeleak, Pavlo Romaniuk, Ivan Ardelean, Ivan Onujyk, Teofil Reboșapka etc.
Apoi noua literatură ucraineană din România și-a urmat cursul firesc.
Un rol deosebit în încurajarea literaturii ucrainene din România l-au avut foștii redactori ai ziarului «Novyi vik», regretații Vasile Bilivschi și Mihai Bodnea, precum și criticul Eugen Mihaiciuc.
Dar adevărata și impetuoasa dezvoltare a noii literature ucrainene din România a început odată cu înființarea Editurii «Kriterion» și a cenaclului literar ucrainean din București.
«Putem afirma, fără putință de tăgadă, – spune Stepan Tkaciuc, – că scriitorii Gheza Domokos, directorul Editurii «Kriterion», și Zaharia Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, au fost mentorii spirituali și nași noii literaturi ucrainene din România».
Zaharia Stancu a aprobat înființarea cenaclului literar ucrainean sub patronajul Uniunii Scriitorilor din România, iar Gheza Domokos a început să dea undă verde spre tipografii scrierilor semnate de noua pleiadă de scriitori ucraineni din România.
Și așa, an de an, s-au înmulțit nu numai scriitorii ucraineni din România, ci și operele literare, cu precădere volumele de poezii.
După revoluția din decembrie 1989 în literature ucraineană apar doi tineri scriitori Mykola Korneștian și Mihaylo Traista.
Marele cărturar al literaturii ucrainene contemporane, acad. prof. dr. Leonid Rudnițkyi, rectorul Universității Libere Ucrainene din Mȕnchen (Germania), scriind și vorbind cu diverse prilejuri despre literature diasporei ucrainene, de fiecare dată subliniază cu majuscule: «Literatura ucraineană din România este cel mai interesant fenomen din toate literaturile diasporei ucrainene (S.U.A., Canada, Anglia, Franța, Australia, Germania, Austria, Polonia, Slovacia, Cehia, Slovenia, Serbia, Croația, Bosnia, Benelux etc.), iar volumele de poezie și proză semnate de scriitorii ucraineni din România și-au câștigat dreptul binemeritat de a sta în biblioteci alături de scrierile cele mai reușite, semnate de scriitorii din Ucraina, patria limbii ucrainene. Limba din operele scriitorilor ucraineni din România este cea mai… ucraineană din toată Diaspora, iar fiecare cuvânt este bătut pe toate fețele și muchiile de harul fiecărui scriitor, devenind câte o mică bijuterie în șiragul unei propoziții sau fraze.
Literatura ucraineană din România, deși destul de tânără, prin valorea ei a devenit portdrapelul și exemplul demn de urmat de literaturile Diasporei ucrainene, inclusive, din Canada și S.U.A., care se afirmă de peste două secole…
În România, fiecare scriitor ucrainean și-a ales propriul drum în literatură, nu bătătorește urmele altcuiva și nici nu imită pe cineva, este o voce singular și inconfundabilă, un talent autentic, care și-a sfințit, în bătălia cu vorbele și ideiile, locul cuvenit în universalul literaturii ucrainene.
Altfel spus nici un scriitor ucrainean din România nu se aseamănă cu vreun alt confrate al său de pană. Toți sunt originali în felul lor și aproape toți practică mai multe genuri literare: poezie, proză, eseistică, critică literară, traduceri din literatură ucraineană în română și din literatură română în ucraineană.
Mulți scriitori ucraineni din România sunt laureați ai premiilor Uniunii Scriitorilor din România și ai altor premii de mare prestigiu din Ucraina și Diaspora ucraineană.»
Continuitatea literaturii ucrainene din România este asigurată de trecutul și prezentul ei, de venirea noilor talente, de cele două mari și veșnic proaspete izvoare de inspirație: literaturile ucraineană și română. În plus, înflorirea literaturii ucrainene din România este călăuzită mereu de marile genii tutelare ale popoarelor ucrainean și roman: Taras Șevcenko și Mihai Eminescu…
Literatura ucraineană din România, scrie Stepan Tkaciuc: «…este un altoi al marii literature române pe trunchiul marii literature ucrainene, iar Taras Șevcenko și Mihail Eminescu, Ivan Franko și Vasile Alexandri, Tudor Arghezii și Pavlo Tycina, Volodimyr Sosiura și George Bacovia, Maksym Rylskyi și Lucian Blaga, Ștefan Augustin Doinaș și Ivan Draci, Marin Sorescu și Vasyl Symonenko, Ana Blandiana și Lina Kostenco, Ioan Alexandru și Vasyl Stus, Mircea Dinescu și Ihor Traci, Mircea Cărtărescu și Roman Baboval etc. sunt stelele călăuzitoare în marea aventură lirică pe mările furtunoase ale literaturii și prin golfurile marilor ei speranțe.»