Oul gordian


Filozofia între religie și știință


(Textul este un răspuns sub forma unei păreri, la intreabrea: Creație sau evoluție?, pusă mie de catre un prieten preocupat de acest subiect.)


Subiectul acesta, cel al disputei dintre religie și știință, nu poate fi epuizat de toate discuțiile pe care le-au purtat oamenii de-a lungul timpului (sute de cărți scrise). Cauza principală a acestor discuții este polemica născută in secolul XIX între creaționism și evoluționism.

Cine l-a creat pe om?

Răspunsul nu poate fi încă dat. Pentru a fi un răspuns măcar intermediar acceptat ar trebui să înceteze această discuție. Dar generațiile noi, descoperă mereu alte motive, atât în știintă dar și în religie, pentru a o relua. Recunoscând o cauză științifică a apariției omului ( și a întregului regn ) prin procese de evoluție, omul ar trebui să renunțe la fundamentul său moral, așezat deja istoric prin religie, cel pe care este constituită întreaga sa civilizație. Recunoscând o cauză net religioasă a apariției sale, prin creația divină, ar trebui negate descoperiri evidente acum și aplicate, ale științei.

Filozofia este locul unde poate fi tratată o astfel de dispută și unde își
pot găsi locul ambele explicații ale apariției naturii și a omului. Filozofia este capabilă de a găsi un răspuns aflat undeva între cele două poziții, prin care să se explice mediat, ce aparține religiei din om, prin creație și ce aparține realismului științei.

Prima întrebare este legată de știință. Ce vechime are știința și ce origine are, în contextul de a fi un operator al cunoașterii omului? Știința are o vârstă foarte tânără. Originea sa se află în logica omului, o logică construită paradigmatic, prin aplicarea treptată a ideilor sale. Dar ideile omului au fost ghidate de la începutul său de percepțiile religioase. Nu se poate spune categoric despre știință că devine din religie ci mai degrabă că derivă din religie. În schimb se poate spune că pentru mari perioade de timp religia a însemnat pentru om și ceea ce se cheamă astăzi știință. Toate descoperirile sale asupra naturii erau privite ca și patrimoniu religios.

A doua întrebare este legată de utilitate. Cui folosește și cât, răspusnsul la acestă dispută? Religie înseamnă istorie și trecut adus prezentului, dar și viitorului. Știință înseamnă prezent și viitor. Nu se poate renunța la trecut și la forma creativă a ideii despre om. El a fost ,,creat,, pentru oamenii care au trăit în întreaga sa istorie cunoscută.

A treia întrebare se leagă de cunoaștere. Instrumentul cunoașterii, determină cunoașterea ? În mecanica cuantică s-a dezvoltat pe această temă o teorie uriașă, demontrându-se faptul că aparatul ce masură, cel care furnizează omului cunoaștere, poate ajunge până la a anihila în totalitate subiectul măsurătorii. Consider că aici este și dificultatea care trebuie lămurită de filozofie în această dispută.
Cunoașterea actuală nu are atributul unicității și la fel nici știința care îi urmează. Se poate spune despre actuala cunoaștere, respectiv știință, că sunt occidentale, fiind datorate în cea mai mare parte instrumentelor de cunoaștere folosite și fiind strâns legate de acestea.

De aceea, mai departe acest eseu încearcă să privescă știința occidentală prin natura instrumentului cunoașterii care o determină.

În istorie s-a păstrat o povestioară despre Alexandru Macedon. Fiind el încercat cu desfacerea unui NOD complicat ( nodul Gordian) nu a stat pe ganduri și a tăiat cu sabia acel nod, desfăcându-l. Fapta s-a este privită, încă și astăzi, ca fiind temerară, utilă și extraordinar de inteligentă. Acest fel de a privi lucrurile s-a transformat într-un mod de gândire la nivelui întregului occident și a determinat practic întreaga evoluție istorică, inclusiv dezvoltarea științifică actuală.

Tema nodului era pentru Macedon, dat și pentru oricare alt dornic de a afla, un mister. Misterul poate fi taiat în bucăți materiale, cum a făcut acesta, dar aflarea, cunoașterea nu mai are loc. Cunoașterea modului cum a fost făcut nodul a fost în totalitate anihilată de intrument, de sabie. Dar chiar dacă Macedon a reușit, învingând nodul, și deci misterul, prin încălcarea noțiunii de mister, acesta rămâne neelucidat în atâtea și atâtea noduri. Nu a fost învins misterul nodului ci doar nodul. Aici este confuzia și in ceea ce face astăzi ștința.

Pentru că un NOD este un mister al minții umane, în continuare punem în locul nodului, în același tip de experiment, un OU, ca fiind un mister reprezentativ al naturii.
Ce se află în ou? Aceasta este de fapt întrebarea pe care o putem pune lui Alexandru Macedon. Cunoșterea occidentală, cea de tip gordian, are imediat răspunsul, cel al sabiei. Alexandru va tăia repede oul cu sabia, învingând și OUL și va privi înăuntru încântat și științific cu microscoape electronice și cu formule kilometrice.
Dar OUL este mort, a fost ucis, si vom afla doar ce se află într-un ou ucis.

Pentru a afla ce este în OU acesta nu trebuie tăiat cu sabia, ci trebuie pus la clocit. Nu vom afla niciodată decât așa misterele naturii. Știința nu înseamnă a sparge oul pentru a afla ci a ști cum să îl clocești pentru a afla. De aici și confuzia între ideile creaționiste și cele evoluționiste.

Instrumentul cunoașterii occidentale a fost de la Macedon încoace, dar și înaintea acestuia, cel al acțiunii de tip gordian ( denumire propusă aici pentru acest gen de cunoaștere, dar incorectă, corectă doar prin paradox), adică cea în care instrumentul prestabilește cu predominanță răspunsul. Din acest motiv adevărul științific proclamat nu este contestabil, privit prin punctul de vedere al intrumentației de cunoaștere și al conceptului acestui intrument, dar nici nu este unic.

Știința evoluționistă privește natura prin OUL mort, spart și fosilizat, lucru nefolositor pentru om și pentru natură, decât printr-o aparentă curiozitate istorică. O știință de concept ne-gordian nu a fost încă pusă în discuție în occident. Dar cel puțin religia, privită ca operator de cunoaștere, nu și-a propus niciodată tăierea nodului sau spargerea oului, păstrând misterul naturii și al omului nealterat și abordabil, afirmând despre toate că sunt o dovadă informațională a unui Început.