1.Mi-am structurat matricea ființării în principal, secundar, terțiar … până în corpusculii invizibili alcătuind monadele.

2.M-am risipit în flăcările pure ale creației și m-am adunat în corpusculii de gheață ai judecății reci.

3.În fiecare zi, mă descopăr pe mine însumi altul, cu esența proprie nealterată ce crește în jurul unui ax construit din ideile de perfectibil.

4.Eurile însetate de absolut, dar saturate de relativ, absorb prea mult Dumnezeu și prea puțin diavol, iar prin osmoza dintre esențe contrarii ia naștere o stare echivocă, cântărind greutatea luminii și a întunericului.

5.Eu sunt un număr care se schimbă în fiecare secundă, mă calculez în integrale și algoritmi, iar când ating infinitul sunt reproiectat înapoi în mine însumi.

6.Un “da” astupă gaura unui “nu” cu cuvinte afirmative, iar un “nu” acoperă un “da” cu cuvinte negative.

7.Gravitația lui “știu” strivește substanța casantă a lui “nu știu”, iar competiția dintre “da” și “nu” este câștigată de cuvântul “incert” întins între “da” și “nu”.

8.Succesul își strâmtează dimensiunea – nu mai reușesc să-mi introduc în el ambiția -, în timp ce eșecul își lărgește marginile, căci în el încap acum și prostia și neputința și blazarea.

9.Spun “da” când răspunsul o ia înaintea întrebării, zic “nu” când întrebarea nu cere răspuns, îl iau în brațe pe “nu știu” când prostia îmi dă târcoale, iar când nu mai pot suporta inflația de “da”-uri, “nu”-uri și “nu știu” deschid ușa necunoașterii cu cheia lui “știu”.

10.Îmi număr eurile a căror materie este creată de “da”-uri și cele a căror substanță este alcătuită din “nu”-uri.

11.Răbufnire a sentimentelor în dorințe erotice, pasiunea absoarbe din iubire atracția sexuală pe care o duce la paroxism.

12.Sinceritatea alege din fațetele diverse ale adevărului pe cea care exprimă cinstea de a fi corect cu tine însuți, cu sinele alergic la minciună.

13.Cel care anticipează reacțiile nervoase sau emotive, manifestările prin vorbe sau gesturi, momentele de slăbiciune sau de vârf, bună-dispoziția sau deprimarea unui om, acela cunoaște psihologia omului.

14.Valoarea unui om nu stă neapărat în aptitudinile și calitățile lui, nici în inteligență sau vocație, ci în însușirile, trăsăturile și caracteristicile definitorii moștenite prin filiații și genealogii.

15.Sofism al adevărului aplicat în estetică, sublimul este o asimptotă care urcă de la orizontala hâdului spre verticala beatitudinii.

16.Caleidoscopul stărilor inconstante și contradictorii influențate de afecte negative, induc în omul afectat de un lăuntric bulversat depresia.

17.Sănătatea este o contopire optimă de două planuri : pe plan lăuntric este necesară o funcționare impecabilă a organelor generând un metabolism fără simptome, iar pe plan extern să creeze bucurii, veselii, plenitudini și activități diverse executate cu ușurință și bună-dispoziție.

18.De esență transcendentală, spiritul creează materie din care este alcătuită lumea, este demiurgul ce orientează înspre bine rațiunea, gândirea, intelectul și cugetul.

19.În cerebral coexistă două tipuri de spirite : eonii – spirite de natură divină și spiritul uman considerat ca o rațiune superioară din care își extrag sevele inteligența și raționalul.

20.Entitate prin intermediul căreia omul deștept își analizează conduita și comportamentul dintr-un exterior localizat deasupra capului, spiritul își creează propriile monade care umplu cerul și se infiltrează în om operând la nivel atomic disfuncționalitățile.