-Voi vă iubiți viața?
-Nu! Răspund în numele tuturor oamenilor.
-Nu, nu ne-o iubim.
Într-o zi o să ajungem într-un moment în care o să ne dorim altceva. O să ne dorim plăcere, perfecțiune, atracție pură. Plăcerea o simt chiar acum, în sufletul meu. Îmi urmăresc respirația și mă bucur de molecula de oxigen care-mi umple fiecare colțisor al trupului. Îl simt înlăuntrul meu. Acel puls. Pulsul care ne ține in viată, oferindu-ne șansa de a trăi. Acum: Perfecțiunea!
Perfecțiunea există. Este atât de evidentă încât nu-i mai simțim prezența. Perfecțiunea există în fiecare celulă a corpului nostru. Fiecare parte din noi luptă și trăiește doar pentru a forma un întreg, a forma ceea ce numim... Om.
Omul nu este singurul animal. Mai există câteva. Milioane. Câini, pisici, gorile... Suntem atât de asemănători încât, dacă iei un om și îl pui lângă o pisică, cu greu îi deosebești. De la doi metri și cu condiția să fi orb. Totuși, nouă nu ne pasă de celelalte viețuitoare. Fiecare cu viața lor. Uneori nu le admitem nici măcar existența.
Nu de mult mă gândeam la un lucru mai puțin obișnuit. Cum este să fii nebun? Chiar mi-ar plăcea. Nebun a fost numit și Galileo Galilei și Mozart. Nebuni. Neadaptați la condiția umană. Vremurile se schimbă. De unde sa știm că peste 100 de ani simplul fapt de a vorbi nu va fi considerat un act de nebunie pura? Da, v-ați dat seama și singuri. Nu avem de unde să știm.
“A ști sau a nu ști...” Aceasta-i întrebarea. Pierzând controlul poți ajunge într-o stare deosebită. Ieșind din tiparele bine impuse de catre societate și om, vei observa lucruri pe care, în mod normal nu le-ai observat. Odată am pierdut si eu controlul. Bicicletei. Era să-mi rup gâtul... Odată am mai pierdut controlul... Tot bicicletei. Și am aterizat pe burtă, astfel încât și astăzi am o cicatrice frumoasă... În cot.
Fiecare moment este ceva. Tot... Ceea ce-mi doresc eu de la viață este sa fiu un neadaptat. Neadaptat condiției făcute de oameni ale căror păreri au fost luate in considerare. Și eu am o părere. O părere clară: nu mă interesează! Nu,nu și da? Nehotărârea face parte tot din ansamblul de reguli pe care le-am asimilat de-a lungul frumoasei mele vieți? Mă abțin. Ma abțin de la multe.
În primul rând aș vrea să vă mulțumesc. Nu pentru că sunteți aici, cu mine, în fiecare moment. Ci pentru că datorită vouă, eu exist. Datorită vouă eu nu mor niciodată. Pentru că datorită mie,voi nu veți fi aceiași.
In al doilea rând, Sfârșit... S-a terminat totul. De ce vă mirați? De unde avea să știu? Până la urmă... Sunt doar un copil.