Este foarte probabil ca în decembrie 2009, regimul politic din România să îmbrace alte veșminte. Alte haine pe un corp bolnav, plin de răni, care supurează de douăzeci de ani.

În orice condiții, chiar dacă regimul politic se schimbă, Regimul Mediatic nu se va schimba niciodată. Acest regim este dictatura lucrurilor irelevante, sub care se pot face aranjamentele financiare relevante. Regimul Mediatic este o construcție nouă, care înlocuiește complet “poporul”. Este un regim democratic fără cetățeni, alegeri fără participare, partide care câștigă alegerile doar cu Televizorul.
–Dovada: nici un candidat la președinție nu va îndrăzni să propună un program concret, pentru europenizarea și democratizarea presei. Asta arată că show-ul mediatic e blat între toți actorii, pentru conservarea sistemului.
Dacă eu pot să tund oi, să merg în biserică, să mă joc cu lopățica în nisip, să târguiesc prin piață, fără să anunț presa și televiziunile, atunci să poată și politicienii noștri iubiți și stimați! Dacă eu îmi finanțez sindrofiile de familie din banii personali, nici ei să nu bage mâna în buzunarul public, pentru parangheliile lor de partid!
Dar eu nu sunt niciodată în campanie electorală, așa că… Poate încep acum! Pssst! Presa? Mă duc în vizită de lucru la Penny, că am rămas fără apă plată! Și vreau să fac câteva dezvăluiri senzaționale despre orice vrea presa.
În “naivitatea” noastră, putem oare să credem că se va schimba sistemul? Oare dorește cineva să-l schimbe? Da’ de unde!
Vor trece și “prezidențialele astea, cu simulacrul acela de referendum cu tot” și anul viitor va fi un an de vacanță electorală totală. Săracii ciobani își vor tunde singuri oile, copiii se vor juca nestingheriți - fără să le smulgă cineva lopățelele din mână - popii nu se vor mai răsfăța în fața reflectoarelor, târgovețele nu vor mai avea cu ce să se laude la strănepoți. Brrr! Ce perspectivă sumbră! Noi pe cine vom mai bârfi?!
Dar nu trebuie să ne facem prea mari griji. Eu aș zice că, atâta timp cât avem acești “politicieni”, tot asta vor face și la anul și în ceilalți ani, pentru că altceva, pur și simplu, nu știu.
Pe de altă parte, sunt și politicieni care nu se joacă în nisip cu lopățica, politicieni care se străduiesc să promoveze legi clare, viabile. Dar cine îi promovează pe aceștia?? Cine le bagă parul în roată??
Prin urmare, se iscă întrebarea: În ce mod mass-media va orienta dezbaterile și viața cetății în România? Nu trebuie să fii mare filozof ca să-ți dai seama că realitatea nu este – întotdeauna - așa cum ne este prezentată în fiecare zi de presă și de televiziuni. Mă întreb dacă mass-media va reuși să aibă dezbateri adevărate, să se implice în campanii, să nu mai fie aservită…
Încă ceva. Aș dori să vă dau o temă de dezbatere. Dacă ne uităm la unii candidații pentru președinție, ne putem da lesne seama de imensitatea crizei politice din România. Pe scurt, oamenii care sunt de 20 de ani în peisajul politic românesc și-au epuizat resursele; nu mai prind; nu mai au nici un mesaj; de fapt nu mai au ce să spună.
Întrebarea mea(pe care orice jurnalist ar trebui să și-o adreseze) este : oare partidele vor fi în stare să se adapteze și să-și atragă oameni noi, care să aibă un mesaj dătător de speranță?
Nu vreau să fiu catastrofal, dar - după cum merg lucrurile - cred că nici un partid n-are voința să schimbe ceva, pentru că nici un partid nu-și propune să schimbe regimul esențial, adică Regimul Media.
Bineînțeles că vom avea parte de aceleași show-uri. Scăpăm de ele doar dacă ne lovește vreun meteorit, ori intrăm în centura fotonică.
Așa va fi mereu. E obligatoriu și tradițional în România. Aceste puneri în scenă sunt exact pentru acei oameni care în momentele respective sunt acolo: la biserică, la piață, la munte, în parc, în concediu la mare, la dat ceva pe gratis. În aceste locuri se strâng mereu oameni mulți și impactul politic e mare.
În fond cam asta fac politicienii…cam peste tot în lume…Nu este ceva neapărat rău în asta. Răul cel mare este perseverența în incompetență, frica de nou, lipsa de respect interpartinic, atât de oribilă, lăcomia tribală, și plăcerea morbidă de a vorbi ore în șir despre orice subiect, fără argumente și fără a spune ceva.
Trăsături comune…cui?
Probabil, peste aproximativ 40 de zile, eșichierul politic se va schimba. Dacă e ales Băsescu, PSD va trece în opoziție, dacă nu, PDL va zbura de la guvernare. În orice situație, Miorița continuă. Dumnezeu oricum iartă orice păcătos de român. Cu asta vom trăi în continuare, nu ne vom transforma peste noapte în altceva. Și poate nici nu trebuie. Dacă nu ar fi criza asta afurisită, poate că, nu ar fi mare bai. Dar Criza poate avea efecte nebănuite încă…
… Trebuie cântărit de mai multe ori și cu mai multe cântare. Ce ziceți??

Toată lumea spune că așezarea lucrurilor pe un făgaș normal ar trebui să înceapă cu “reforma clasei politice”, acea clasă politică – zoaie pe ferestre – cum spune Președintele-marinar, jucător și ce-o mai fi dumnealui - toți vor să o reformeze, dar nimeni nu știe cum.
Motivul neștiinței este unul simplu: "reforma clasei politice" este un non-sens. Pentru că e un non-sens să vorbești despre clase, într-o societate în care nu mai există clase, precum societatea românească. Și chiar dacă ar exista, ce ar însemna "reforma clasei muncitoare"? Sau "reforma burgheziei"? Sau "reforma țărănimii"? Sau, de ce nu, "reforma intelectualității"?
Sigur, există modelul de "reformă" stalinisto-fascist: Gulagul și lagărul de concentrare. Sper că nu la așa ceva se gândesc marinarul și ceata lui de specialiști. Pentru că restul propunerilor lor sunt circ de cea mai joasă speță. Adică o mizerie!
Reformă să însemne schimbarea de generații? Păi asta n-o face nici Președintele, nici Parlamentul, o fac Dumnezeu și biologia. Reformă să însemne trecerea la "votul uninominal"? Avem cel mai slab Parlament de după Revoluție, în care "juniorii", nu s-au ridicat la nivelul cerințelor, ba din contră.
Este o "reformă a clasei politice" renunțarea la Parlamentul bicameral și reducerea numărului de parlamentari? Până acum, în afară de clasica motivație, singurul lucru relativ rațional, ca explicație, este acela al economiilor bugetare, pentru că e criză. Bine, și după ce trece criza?
Adevărul, pe care îl ocolim și nu vrem să-l luăm în discuție, este că traversăm o criză de sistem. Democrația reprezentativă este în criză. De aici și tentația liderilor populiști de a apela la forme de democrație directă: referendumul. Ei nu au soluții pentru criza democrației reprezentative, dar văd în ea o oportunitate, pentru a tăia o felie mult mai mare din prăjitura puterii.
După știința noastră, democrațiile care s-au jucat prea mult cu asta au sfârșit prin a deveni dictaturi. Să nu ne comparăm cu elvețienii! Acolo sistemul cu plebiscite s-a dezvoltat organic. Așa a fost proiectat sistemul lor politic. El nu poate fi exportat, nu se potrivește oriunde.
La noi, ambele "reforme", promovate de actualul președinte, privesc doar Parlamentul, care i-a fost un oponent extrem de dur, și care l-a faultat ori de câte ori a încercat să-și aroge mai multă putere decât îi oferă Constituția. Primitiv și răzbunător, președintele vede în "reformă" un instrument de pedeapsă, folosit împotriva celor care i-au stat în cale. "Vă dau pe mâna poporului!"
Ce se va schimba prin desființarea unei camere și reducerea numărului de parlamentari? Nimic! Nu se va mai forma o alianță majoritară, care să-l suspende? Evident, se va forma! Nu vor mai exista conflicte între instituții? Evident, vor exista. În fond, politica este și un joc de putere. Grav este când se rezumă doar la un joc pentru putere, ca acum!
Actuala "criză" a clasei politice nu se poate rezolva decât într-un singur fel: prin reformarea partidelor. Ele trebuie să devină sisteme deschise, bazate pe criterii pragmatice, capabile să selecționeze, să pregătească și să promoveze permanent elite politice. Nu poți cere unui sistem politic să fie democratic, atâta vreme cât partidele - elementele sale de bază - sunt niște structuri profund nedemocratice, în care totul depinde de “membrul” șefului.
Oricare președinte, dacă vrea să "reformeze" sistemul politic, ar putea începe prin a reforma partidul din care face parte. Altfel, nu poți avea pretenții să reformezi clasa politică. Nu te califică nimic pentru asta, în afară de frustrări și de un imens tupeu! Iar noi, dacă am fi mai puțin respectuoși față de primul om în stat, am putea replica, plini de umor negru: Ia plimbă mata ursul cu "reforma"!