poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-06 | |
Si Dumnezeu a dat mana cu mine
Incearca sa-ti amintesti un moment din prezent. Sa simti ceea ce nu stii ca ai putea sa simti vreodata, sa respiri amintirea unei adieri sau a unui gand fugar. Am incercat sa privesc cerul prin ochii tristi ai unei fetite de 12 ani. Si nu am vazut nimic… acum stiu de ce… Stii cum e sa doara durerea, cum sa doara golul care niciodata nu a fost plin? Poate sa-ti fie dor de ceva ce nu cunosti? … Poti sa iubesti ceva ce doar crezi ca ar fi pentru tine?... Cum este sa-ti fie dor de o familie pe care doar ti-o imaginezi? … Si atunci visezi, visezi cu ochii deschisi, si incerci sa simti ceea ce nu ai simtit de fapt niciodata, dar speri ca sentimentele nu te vor insela, macar de data asta. Si totusi nimic nu se intampla, totul este la fel…lumea este asa cum este … inima te doare, golul te doare, simtamintele te dor, iubirea te doare, pana si gandurile te dor…si atunci… vrei sa mori…simti ca vrei sa mori…si de fapt …vrei sa traiesti…!..Da… vrei sa traiesti asa cum nu ai facut-o niciodata. Vrei sa simti ceea ce doar crezi ca poti simti sau ceea ce chiar daca nu cunosti crezi ca nu poate fi mai rau de atat. Vrei sa simti iarba umeda pe talpi doar pentru ca asa vrei, nu pentru ca nu ai cu ce sa te incalti. Sa stai cu parul in vant si sa-ti bata in fata ploaia, sa se prelinga pe ochii tai ca untr-un hohot de plans, dar sa nu fie lacrimi, sa fie doar stropi de ploaie care sa-ti racoreasca fata si gandurile, care sa-i simti o parte din tine… Acum privesc de pe patul unui spital tavanul alb… e liniste si cald…e cald in inima mea….de mult nu a mai fost asa….,dar a fost vreodata? Poate dar nu-mi aduc aminte…si ce beatitudine!!!... trei mese pe zi…. Am ajuns in cer si cred ca Dumnezeu a dat mana cu mine…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate